.Weekendul asta am reusit si eu sa ascult complet noul album Placebo, printre stresuri legate de lucrari de diploma, rochii de banchet, pantofi, posete si cursuri festive si musafiri. Pierdere de vreme si nervi facuti aiurea... Temerile mi s-au adeverit: e oribil!
Cu tot cu plecarea lui Hewitt, dupa 15 ani de cantat, ma asteptam si eu ca domnii cu pricina sa scoata cat de cat ceva ascultabil, daca nu ceva bestial, cum au facut pana acum. De unde... Albumul e foarte gretos, nici nu pot sa il ascult. Dupa ce ca lipsesc cu desavarsire riffurile zglobii de chitara cu care ne-au obisnuit, clapele se aud doar ca sa nu zica ca nu au pus deloc, se aud niste instrumente de suflat care nici nu stii cum sa le iei, niste suntete de tetris, niste masini paraitoare, lalaiala din plin. In rest... power chords in forta a la trupe de retarzi. Niste versuri bunicele pe alocuri, restul: penibilitati de sloganuri optimiste. Bine ca si-au luat tobar libidinos si retard sa ii sustina:P
Sa o luam pe rand, in mod aleatoriu:P
Come Undone: desi live mi-a placut cum suna, varianta de pe album m-a dezamagit profund. Live suna a molkoesque shoegaze, ceea ce era interesant, pe album e foarte plictisitoare si repetitiva si banala, si mult mai soft si foarte naspa. Plus, outro-ul ce suna a masina stricata mi s-a parut foarte neinspirat si amatoricesc.
Julien: La fel: live genial, pe album: hyper oribil!!! Intro-ul ma face sa vomit instant. Cel mai jegos beat electronic nu putea sa se gaseasca decat pe noul album placebo... Versurile imi plac foarte mult, si in varianta live chiar m-au impresionat. Pe album isi pierd efectul din cauza partii instrumentale neinspirate si prost editate. Versurile ma duc putin cu gandul la "Black Swan" a lui Thom Yorke: "Buy a ticket and get on a train". Fraza "slow motion suicide" mi se pare genius. Damn... ce sansa de melodie faina ratata! Outro-ul iar e idiot: suna a elicopter. WTF??? Hyper naspa:-/
Devil In The Details: Cea mai misto melodie de pe album. E faina!! Imi place... Titlul e o metafora extraordinara pentru boala oamenilor ce gandesc mai mult decat trebuie, sau cum ii zice mr molko: mental masturbation. Eu ma diagnostichez ca bolnav cronic de asa ceva.:P
Never Ending Why: not bad... kinda pop. But not bad, comparativ cu celalalte melodii oribile. Imi plac si versurile cat de cat. Refrenul foarte antrentant: "Time will help you through/ But it doesn't have the time/ To give you all the answers to the never-ending why". Partea de trombon/trompeta suna destul de ciudat, dar nu foarte rau. Merge...
Bright Lights: prea autobiografica, prea "let me tell me bout my life". Si prea pozitiva, kinda sleazy, cu tenta de cantece crestine. Cam naspa... :-/
Breathe Underwater: linia melodica mi se pare amatoristica si f neinspirata. Instrumentalul cam sec, refrenul foarte power-pop. Din nou foarte autobiografica. Foarte naspa. :-/
Speak In Tongues: Positive sleazy shit... plus lalaita "Ah-ah-ah-oh" i dunno...
"We can build a new tomorrow, today" Blah blah, sloganuri penibile. Nu-mi place:P
Battle For The Sun: am mai vorbit despre... Naspa:-/
Kitty Litter: Lalaita cu tente de Limbin Park. Versuri cu metafore fortate, semi-libidinoase "So move closer/ Want to feel your touch", "The way you're moving/ Makes me start to sigh/ Makes you all that I desire aaahahahahahaa". Blaaah, blah. Boring... Naspa:-/
Ashtray Heart: Partea in spaniola ma cam calca pe nervi. Restul e doar ascultabila...
For What It's Worth: Nu e foarte rea, da nu imi intra la inima... Suna cam industrial, cam fara suflet. E destul de dansabila, cu tente disco, dar totusi foarte dark. Versurile imi plac destul de mult, mai ales ca chiar cu cateva zile inainte sa ascult pt prima data melodia ma gandeam la exact acelasi lucru pe care il zice molko aici:
No one cares when you're out on the street
Picking up the pieces to make ends meet
No one cares when you're down in the gutter
Got no friends, got no lover
Am avut o senzatie tare interesanta cand le-am auzit si in melodie. Dar totusi ceva nu se lipeste... i dunno:-s Nu imi vine sa o ascult.
Kings of Medicine: Imbecila si puerila de-a dreptul.
Happy You're Gone: cand am auzit-o live mi s=a parut geniala. Versuri de-ti plange inima (in sensul bun). Abia asteptam varianta de pe album. Din nou dezamagire. Vocea lui Molko suna sugrumata, behaita, instrumentalul mult prea incet, prea soft, nu suna a nimic...
Nu stiu cine a editat albumul asta, dar a facut o treaba de toata jena. Sunt cateva melodii ce puteau iesi mult mai bine cu materia prima existenta. In schimb, altele nu puteau fi salvate nici de rugaciunile Vaticanului. E o mare dezamagire albumul asta... Nu imi vine sa cred. Nici nu imi vine sa il ascult, e gretos, e oribil, e dezgustator, eu un dezastru sonic... Sper urmatorul sa fie mai oke. Pana atunci imi continui proaspata idila cu Radiohead.
Ah, si sa mai zic si ceva pozitiv totusi: Molko is hot and charming as always, canta live si fac showuri la fel de bune, mai canta totusi si piese mai vechi in concerte, mai ales Special Needs. Umm... si cam atat:P See ya!