Scriu pe Babylon Noise!!

Hello everyone,

In urma propunerii lui Marius de la Babylon Noise, de acum incolo sunt proaspat editor pe blogul anterior mentionat. I'm so excited! E un blog muzical pe care il urmaream de mult timp. Si dupa parerea mea e unul dintre cele mai faine de pe la noi. Because it's not about news, it's about moods!

Oke, deci nu mai postez aici, dar ma puteti citi pe Babylon Noise. Here's my first post. :D

3 ani de bloggereala... time to end.

Ma uitam azi prin arhiva blogului si ce sa vad... peste 2 zile, adica pe 6 noiembrie, implinesc 3 ani de scris pe blog. Nici nu stiu daca sa ma bucur de chestia asta. Ma mir ca am rezistat atata la grasa mea inconsecventa, si ma mir si mai mult ca nu pun odata punct, ci continui sa scriu chestii aiurea care nu ma entuziasmeaza nici cat lantzul de la buda. Asta in afara de review-uri, la care scriu cu mare patima, dupa cum se observa.

Ma uitam cu nostalgie la posturile scrise acum vreo 1 an jumate, doi... Cata pasiune puneam in ele. Nu mai am deloc elanul ala. Erau alte vremuri cand am inceput. Fenomenul de blogging abia prinsese radacini, eu eram foarte entuziasmata de noile mele descoperiri muzicale, aveam prieteni blogguitori de muzici, ne comentam reciproc posturile. It was pretty neat! Acu s-a dus totul pe apa sambetei... si a devenit totul foarte plictisitor.

A mai urmat si anul 4 de facultate care a fost "a living hell" pentru mine. Timpul pentru noi descoperiri era egal cu zero, la fel si nivelul de entuziasm, optimism si toate cele. Bloggeritul in anul ala incepuse sa o ia in jos pentru unii si in sus pentru altii. Si isi cam pierduse farmecul. Eu incepusem sa vad lumea cu alti ochi. M-am uitat bine in jurul meu si am observat ca ceea ce promovez pe blog nu are mare succes la populatia autohtona, ca lumea nu e foarte receptiva la nou, si ca gusturile muzicale sunt pana la urma o chestie pur personala, ce are doar legatura cu structura interioara si cu gradul de cultura al fiecaruia, si nici nu are atata importanta pana la urma.

In ultima vreme nici nu ma mai agit sa descopar trupe noi, actuale. Ma multumesc sa ma scufund in lumea anilor '60-'90. E magica. De ce se mai intampla astazi nu sunt prea curioasa... it's all been done before. Mai sunt maxim 10 trupe care mai au cu adevarat ceva de spus. S-a dus vremea artistilor care influentau generatii intregi, care rasturnau lumea cu susul in jos. The thrill is gone...

Contrar impresiei unora, nu sunt mare cunoscatoare de muzici, si niciodata n-am fost. Nu vreau sa stiu totul despre muzica. Nu stiu in ce an au scos Beatles primul album, si nici cati membri aveau The Smiths. Nici nu stiu cate albume au Nirvana. Dar stiu ca Led Zeps plateau ziaristi sa le inventeze "aventuri rock'n'roll" pentru a-i urca pe culmile succesului si ca Johnny Rotten avea un tricou pe care scria "I hate Pink Floyd". It's all about attitude, vision and passion. Restul scrie la wikipedia.

Singurul lucru care ma mai entuziasmeaza la locul asta e ca am ocazia sa promovez trupe care imi plac si curente muzicale mai edgy. Totusi locul asta e prea underground pentru asa ceva. Si underground in internet = zero. Si e probabil underground pentru ca nu am nici timp, nici motivatie, sa fac din blogul asta ce mi-as dori. Nici nu stiu daca mi-as dori sa fac ceva din blogul asta... Si sa continui in modul asta e o pierdere de vreme. Nu pot sa o mai lalai in continuare. Cateodata trebuie sa pui piciorul in prag si sa iei niste decizii. La inceputul postului inca nu eram decisa, dar acum m-am hotarat. Nu mai vreau sa postez aici pentru ca nu gasesc nici un rost si nici o placere. E greu sa renunti la anumite lucruri, dar cateodata trebuie.

Daca vrea cineva sa sa contacteze pentru vreo colaborare, guest post, etc, sunt foarte deschisa. Mail me at: susanaferenc [at] gmail [dot] com.

Ca incheiere, multumesc tuturor celor care m-ati urmarit pana acum. It's been a pleasure. Now it's time to go... Ma mai puteti urmari pe tumblr pe European Son. Ne mai vedem around... Ceau!

LCD Soundsystem covers Joy Division

.

LCD Soundsystem - No Love Lost

Now this is what i call dangerous!

Oigan + Gopo = Teenage LOVE Song

De pe albumul Sex With Onions a lui Oigan, chitaristul de la KUMM. Stiam ca a facut o piesa in care Marius Moise (aka Gopo) de la The MOOoD era invitat, si eram foarte curioasa cum ar suna vocea lui pe altceva... si bineinteles din nou suna fenomenal!!! Melodia se numeste Teenage Love Song. Check it out!

later edit: Intre timp am facut rost si de o poza thx to FeelGoodInc. Am ascultat melodia de minim 20 de ori si i'm highly addicted. Ador si versurile... genial!

Oigan - Teenage Love Song (feat. Marius Moise)

Si au fost The MOOoD...

Au fost Vineri, 22 oct in Daos, in Timisoara. Si mi-a placut foarte mult!

Initial am fost surprinsa ca se va tine in Daos, care este prin excelenta 'bar de roacheri cu plete si tricouri negre'. Dar pana la urma locatia mi s-a parut geniala. E un club foarte cozy, plin de lemn si caramida netencuita, cu podea de lemn, ce imi aducea teribil aminte de acasa si de perioada de liceu.

Au fost in total vreo 60 de oameni, foarte diversificati ca stiluri: de la adolescenti hipster-like (god, ce urasc termenul asta), la tineri de facultate, oameni mari si seriosi, artsy people care beau ceai si fumai tigari de foi, si oameni de ai casei, adica roacheri cu plete. Cel mai mult m-a impresionat un batranel cu chelie si barba lunga, ce isi instalase frumos un scaun pliant in fata scenei, si-a pus desaga jos, si doar statea si privea. A avut pe tot timpul concertului un aer foarte meditativ si atent. Ma intrebam de multe ori oare ce ganduri ii trec prin cap...

Eu am venit cu Bloo si cu Ada, care avea un par roscat superb si o expresie a fetei foarte tulburatoare.

Au urcat si baietii pe scena pe la 10. Au inceput cu doua din piesele mele preferate: Stay Right si Mighty Man. La Stay Right iar nu s-a auzit asa misto ca la Indie Da-i... dunno why. Mighy Man incepe sa imi placa mai mult acum. Unde sa mai pui ca suna mega-periculos si totally wacky. Au continuat cu piesele lor obisnuite: Lies, 2 Times, Silence, Get Away, Hey, Back In The Shop, Barracks. Si ne-au onorat cu 2 bisuri: The Sin si Stay Right din nou. Au cantat si o melodie noua "No", ce suna foarte atipic pentru ceea ce fac ei. N-am reusit sa o ascult foarte atent, astept o versiune inregistrata.

Publicul parea destul de rezervat la inceput, dar pana spre final s-au pus toti pe aplauze si strigate. Nu pot sa povestesc prea multe despre public, pentru ca eu stateam in 'primul rand' si eram mult prea absorbita de ce se intampla pe scena, ca sa mai observ ce se intampla in jur. Dar din ce am vorbit cu colegii din AIESEC dupa concert, pareau foarte impresionati.

Fata de anul trecut, in decembrie, baietii au sunat mult mai inchegat. Se simte o evolutie a trupei. De data asta am cantat la toate 'colaborarile cu publicul' initiate de Gopo. Alte dati mi se pareau putin cam fortate, dar acum... chiar imi venea sa cant, wow!

Chiar m-am gandit ce ii face pe The MOOoD asa de speciali fata de restul trupelor de pe la noi. Si am ajuns urmatoarele concluzii, nu neaparat in ordinea asta: 1. sunt o trupa de tineri charismatici; 2. au melodii ce abunda in energie cu un vibe foarte viu si saltaret; 3. au un solist care pe langa vocea neobisnuita, cristalina si foarte high-pitched (ce merge de minune cu sunetul de distorted guitar), are si o atitudine scenica de milioane.

Sunt in general doua tipuri de formatii: unele care lucreaza foarte cerebral si metodic, iar altele care lucreaza mai intuitiv, like 'go with the flow'. Pe The MOOoD tind sa ii situez puternic in cea de-a doua categorie. Acest lucru se simte in flow-ul si dinamica melodiilor. Momentele de loud and quiet se alterneaza si se anticipeaza foarte bine. Au chestia aia din Nirvana, din The Pixies... care fac melodiile 'just luvable & addictive'. Plus ca si partea vocala se imbina foarte bine cu instrumentalul. Bineinteles, mai exista mici scapari, dar in 80% din cazuri le iese.

Asa, sa revenim la concert... Dupa concert am reusit sa stau la povesti muzicale cu Bogdan si Mircea. Dupa ceva alcool la bord si starea de euforie creata ce concert, bineinteles ca am uitat sa intreb toate chestile relevante care voiam sa le stiu. :)) Nicely done! Poate cu alte ocazii. Oricum, baietii au fost foarte prietenosi, ceea ce m-a impresionat intr-un fel. :)

Ah, si uitasem sa spun despre asaltul gagicilor asupra lui Mircea de dupa concert. :)) E fenomenal, deci trupa asta are o priza la gagici de nu se mai poate... Ce fain e sa fii a guy in a band! Bineinteles ca Mircea a refuzat onorabil toate ofertele. Thumbs up, dude!! ;)

Asa, deci a fost un concert mega fain, m-am simtit extraordinar, si abia asptept sa mai vina dupa ce isi inregistreaza albumul!

Si acum sa ne intoarcem la viata noastra mediocra si neinteresanta. It's the usual post-concert depression... :|

credit poze: Robert de la timisoreni.ro

The MOOoD live la Guerrilla

In caz ca n-ati aflat deja, The MOOoD vin pe 22 octombrie din nou in Timisoara. De data asta in Club Daos, pe la ora 21. *asa, acum stau cu constiinta limpede*

I-am ascultat aseara pe The MOOoD la Guerrilla, si am atatea pareri si ganduri incat nu le pot lasa sa zboare pe geam.

M-am pus aseara pe la 11 mega obosita dupa un ditamai curs de acizi nucleici si o intalnire aiesec neproductiva pe ascultat, si nu m-am lasat pana nu s-a terminat tot podcast-ul. Pana acum intrasem intr-o faza in care nu ma mai impresionau asa de mult, but something changed now...

De data asta au sunat altfel fata de cum ma obisnuisem... chitara suna mai periculoasa, mai cu tupeu, umplea mai bine melodia. Deci thumbs up on that part!! Plus ca melodiile erau impregnate cu ceva electro-style high-pitched notes, care sunau foarte bine. Au progresat destul de mult pe partea de orchestratie, ceea ce ma bucura foarte mult, si ma face sa astept nerabdatoare albumul. Inca ma enverveaza unele bridge-uri & solo-uri, care imi cam rup filmul melodiei de multe ori, dar sa nu vorbesc despre asta acum... asta trebuia sa fie o critica pozitiva. :P

Ma bucur ca in sfarsit am reusit sa le ascult piesele "mai pe curat" asa, fara sunetul ala dogit din cluburi. It made all the difference to me.

Sunt doua piese mai noi, care au inceput sa imi placa mult de tot: Stay Right si Mighty Man. Stay Right am remarcat-o intr-o inregistrare de la "Indie Da-i" pentru modul periculos subversiv in care suna chitara aia, omg! La radio nu s-a auzit asa fain partea aia... Refrenul piesei e chiar wow, iar intro-ul parca da in Street Spirit de la Radiohead. Bravo baieti! Nice one!

Am avut norocul sa il aud pe Gopo cantand cu vocea cealalta, de cap si spada, cum dracu ii zice... :)) A aparut la sfarsitul unei piese, unde a sunat chiar interesant. La insistentele si acuzele cum ca ar fi control freak ale radio-gazdei, a mai bagat o repriza, care a sunat cam hmm... not so good. Acuma o paranteza: damn... ce ii asa rau sa fii control freak, frustrat, si alte adjective utilizate pentru a intimida adversarul, si a-l face sa dea chix? Da, sunt control freak, frustrat si toate cele, am piticu meu pe creier (ca toata lumea de altfel), care-i faza? GFY! Nu tre sa demonstrez nimanui nimic. Nah! Inchei paranteza. Ma mir ca Gopo s-a apucat asa sa demonstreze cum ca n-ar fi ceea ce ar fi acuzat, si a scos o megafalsatura in mijlocul frumusetii de cantare. Oh boy...

Si o chestie mega funny: Gopo nu s-a putut abtine, si iar a introdus un moment 'din ala' de colaborare cu publicul, jeez =)))))) When will it end, when will it end... LOLZ!

Oh, well... ar cam trebui sa inchei aici. Deci, mi-au placut foarte mult la radio aseara, si ma bucur ca in sfarsit am piesele la o calitate mai buna, sa le pot asculta in voie, ca deja mi-e rusine cu doar 6 listens The MOOoD pe last.fm :)) Ma pun imediat pe taiat podcast-ul...

Mai sunt 3 zile pana ii vad live... Si mai am minim 4 luni pana oi vedea albumul ala. Good times ahead!

MGMT covers The Velvets...

Avand o mare obsesie cu melodia New Age de la Velvets in ultima perioada, am gasit un cover a celor de la MGMT (care nu prea imi plac, in case you wonder), dar care mi se pare foarte fain, in sensul ca e chiar genial... Nu stiam ca si MGMT sunt fani Velvet Underground. De fapt, daca ma gandesc... cam toata populatia anglo-saxona e. ;))

Nu stiu exact despre ce e melodia asta, dar pe mine ma duce cu gandul la o aventura fan - megastar. Am citit ca ar fi adresata unei actrite, Kim Novak, whatever. Ma cam dezamageste cand aflu semnificatia adevarata a unor melodii, pentru ca pentru mine insemnau altceva inainte. Cred ca e bine cateodata sa iti pastrezi semnificatia proprie... atata timp cat nu o sa pui White Wedding a lui Billy Idol la vreo nunta :))

In ultimul timp am gasit o multime de coveruri foarte misto Velvets. Cred ca o sa urmeze un post cu asa ceva... ;)

The Black Angels

Tocmai am descoperit trupa asta, si mi se pare pur si simplu geniala. Am ascultat deja cele 2 albume pe care le am de mai multe ori si de fiecare data raman proasta la cat de complex si coerent suna. Sunt o combinatie dark de psychedelia, Velvet Underground era blues & noise impressed rock'n'roll, au ceva si din era post-punk, inceput de shoegaze a la Spacemen 3, un vocal cu timbru de bass a carui mod de a "atarna cuvintele pe muzica" imi aduce puternic aminte de Jim Morrison.

Trupa e din Texas, USA, si au inceput cantatul prin 2004. Numele trupei e inspirat din melodia The Black Angel's Death Song de la Velvet Underground, iar logo-ul lor are incorporat portretul lui Nico din VU. Asta poate sa faca cat se poate de clar de unde se trag... :))

Au 3 albume pana in prezent: Passover(2006), Directions To See A Ghost(2008) si Phosphene Dream(2010), pe care inca nu l-am ascultat. Au mai colaborat la melodia Natural Selection de pe albumul UNKLE lansat anul acesta, care mi se pare foarte slab, btw...

Dati-le o sansa, si luati de ascultati: Passover, Directions To See A Ghost.

The Black Angels - You on the Run

Still around, cu chef de scris

Hey ho, mai dau si pe aici din cand in cand... Dupa cum n-ati observat mi-am schimbat designul la blog. Imaginea din header e creatie proprie, deci sa curga laudele! :P

Si de acu is in vacanta. Am avut azi admiterea la master, o fost din nou dezamagitor: profi plictisiti, dornici de a demonstra ca is mai destepti ca mine, complete boredom as usual. Macar am scapat de citit articole medicale, genetica si algoritmi. Sper sa intru.

Ce am mai facut? Pe la sindrofii urbane... am fost la alea gratis. Am fost in Piata Traian saptamana trecuta. A fost cinema in aer liber, o rulat filmu "Jour de fete" a lu Tati. It was cute... comedie gen Stan si Bran. Atmosfera a fost foarte misto: stateam pe scaune in mijlocul pietei, si era liniste, din cand in cand mai treceau tramvaiele prin dreapta, si era lumina din aia chioara faina... am mancat o inghetata delicioasa plina de chimicale si m-au piscat tantarii la greu.

Tot in Piata Traian, weekendul asta i=am vazut pe Blues Station cantand. Foarte slab... muzica aia n-avea nici pe care, cantau cantece in engleza despre Arizona (ca deh, asa scrie la manualu de blues, country). De ce dracu mi-ar pasa mie, om chinuit de Roumanie, de Arizona si de cowboy nu stiu... Astia is ca trupele alea de metal care canta despre elfi, licurici si faraoni.

Si mi-am luat bicicleta acu vreo 2-3 saptamani din Mehala cu 150 lei. O ador. E model clasic, cu ghidon cu coarne intoarse. Cam ruginita ea, vopseaua un pic belita, dar imi place f mult. Am invatat si sa merg pe ea thx to Alex. Senchiu! Eh, si rugina de pe crom se curata foarte bine cu staniol botzit inmuiat in cola ;)

Acu am TV digital si prind Fashion TV. Vazusem o prezentare cu o melodie de fundal care atunci m-a impresionat foarte mult, era cu versuri cu ceva "I'll never marry", suna a post-punk ceva dark de prin '70 - '80. Am descoperit mai apoi ca era The National - Bloodbuzz Ohio. Acu nu imi mai place... LOL. Solistu ii urat, n-are nici un pic de farmec si il imita pe Ian Curtis and sounds like cheap post-punk revival. I know... i'm entirely superficial and i intend to stay that way. Va puteti imagina ca am inceput sa ascult The Horrors pentru ca imi plac la nebunie picioarele lor? :)) Nici eu.

Review de la Timisoara Underground, editia 13

.

Asa, si am fost la Underground, pe 22 seara. In line-up, in ordinea de pe afis: Vadot (Ger), Monnocle (Fr), zOSCH! (Ger), fast arbeit babies (Fr), Romantic Jurgen (Ro, Tm), Vaduva Bob (Ro) si Semiosis (Ro).

Cum o fost? O fost fainut, dragutz, dar nu spectaculos. Lume putina de tot: erau in total cred 50 de oameni in Setup, cu tot cu membrii celor 7 formatii participante si prietenii lor. Pacat! Prestatiile trupelor au fost superbe, dar... cu sonorizarea execrabila a locatiei se auzea un mare zgomot cu tenta de muzica. Bravo Setup, tot asa, mai stricati-ne inca 50 de concerte de acum inainte! Atmosfera mi=a placut mult, mai ales spre sfarsit, oameni putini si veseli, formatii ce se sustineau reciproc in timpul prestatiilor, era ca un mini chef cu cantare: the scene celebrating itself, ce sa mai zic!!

Am ajuns pe la 22 si ceva. La intrare vad o lista scrisa cu carioca cu line-up-ul total rearanjat. Foarte fain, tocmai am vazut ca am pierdut Semiosis (unul din motivele pt care venisem), sa mor de ciuda. De fapt am mai prins ultimele doua melodii, da in fine... la sonorizarea de totata pusca din Setup, ce sa mai zic. Semiosis is niste pusti tare simpatici si zambitori, unul cu laptopu si alte efecte, unul cu chitara. Mi=a parut foarte rau ca au fost la inceput, cand atmosfera era cam deloc, si eu eram acasa si ma aranjam.

Apoi au cantat Romanic Jurgen. Cu tot cu sonorizare de kkt, chitara se auzea cam deloc, vocea cam slab si ft. neclar, in fine... au reusit sa puna toata lumea pe dansat si aplaudat. Sunt foarte incantanta de ei, imi plac si mai mult ca inainte, si abia astept sa ii mai vad. N-au vrut sa ne onoreze cu un bis, si n-au cantat Lunatic Espionage. In rest, suberb: solista tare simpatica, muzica geniala, ce sa mai zic...

Au urmat Vadot, o trupa din Berlin, dupa cum n-au uitat sa specifice. O tipa blonda si slabutza la tobe, si drept vocal un tip gen Cotabitza plin de fard negru la ochi, si cu gesturi demonstrative gen Corina Chiriac si dans din solduri in repertoriu. Muzica era ceva electronic ce imi aducea aminte de Falco. Au fost amuzanti tare.

Fast Arbeit Babies: ce trupa, omg... Din Franta, nu stiau aproape nimic engleza, comunicau mai mult prin semne cu sunetista. Glume la greu intre ei, foarte veseli. Canta un punk mai experimental, 2 tipe tare jucause si zambitoare ca parte vocala. Au castigat publicul imediat prin farmecul lor de frantuzoaice (nu e bullshit, really). Instrumentatia era ceva mai mult bucati de piese puse la gramada, in mod aleatoriu, chestii traznite. Mi-au placut, au fost fun: atat muzical cat si ca prestatie.

Tot din Franta, au urmat Monnocle, o trupa instrumentala: chitara + bas + tobe. Live au sunat superb, toti cei 50 din sala erau numai in aplauze si urlaturi. Fast Arbeit Babies ii sustineau frenetic din imediata apropiere a scenei, cantau ceva sloganuri patriotice franceze, niste injuraturi gen "la chate de ta grand mere" (un fel de pizda lu bunica-ta) LOL, si alte bazaconii. Basistul era echipat cu niste colanti albastru stralucitor, si se zbenguia pe scena in continuu. Au fost de minune!!

La zOSCH si la Vaduva Bob n=am mai stat, ca oricum ramasesem singura dupa Vadot, inghetasem de la aerul conditionat ce imi sufla in freza, imi fumasem toate tigarile, si eram si obosita, fiind trecut de 2 noaptea. Am luat un taxi si am zburat spre casa.

Concluzii:

Plusuri: a fost tare dragutz, trupe inventive, amuzante, era atmosfera aia de comunitate, cozy. Oameni afumati, veseli si foarte sociabili. Cu o companie potrivita te puteai distra de zile mari. Cine stie, poate am noroc la anu:P

Minusuri: sonorizare proasta, organizare cam haotica, promovare slabutza.

Vine Undergroundu...

.

De maine (21 mai) incepe festivalul Underground, editia 13. Sunt foarte incantata de line-up anul asta: o sa cante de la noi Semiosis si Romantic Jurgen, trupe care de mult vreau sa le vad live. Si din straini vin trupe care mie imi suna foarte bine: Monnocle din Franta, Gestammelorchester din Germania, zOSCH! din Germania. Si in ca o chestie: Thank god ca nu se mai tine in jegosu ala de fost-penitenciar plin de voma pe pereti!!!

Abia astept sa vad cum o sa fie... (sper sa reusesc sa oblig pe cineva sa vina cu mine:P), daca nu... sper sa nu se faca pogo prea energic ;)) Chiar, cine mai vine?:D

Detalii mult mai multe gasiti pe pagina organizatorilor. Si gasiti pe acolo si un playlist downloadabil cu melodii de la toate trupele participante.

OMFG!!!!!! Lydia Lunch in Romania!!!!!!!!!!!!

.

Dumniezoo, inca nu ma pot trezi, tocma am vazut pe last.fm ca Lydia Lunch o sa cante peste 5 zile in Bucuresti in clubul Control!!! OMFG, inca un motiv sa mor de ciuda ca Bucurestiu ala ii la mama dracu, si ca nu m-am angajat inca, si ca n-am nici un sfantz sa merg ;(((((((((((

This is fucking hell, once in a lifetime, I mean... to see Lydia Lunch with her fat lovely ass!!! Uff... cum o sa ajung io nu stiu... dar voi daca cumva puteti merge, just fucking goooo!!! O sa fie macel pe bune de data asta. Cel putin sonic :D:DD *daydreaming*

The Cramps

.

Si ca tot zisesem in postul anterior de The Cramps, acu mi-am dat seama ca n-am scris niciodata pe blog despre ei. :(

The Cramps au fost o trupa americana de garage punk formata in principal din doua personaje foarte 'colorate': Lux Interior (solist) si Poison Ivy (chitarista), sot si sotie. S-au infiintat din '76, si au terminat distractia chiar anul trecut, cand a dat coltul solistul. Au facut si ei parte din miscarea punk new-yorkeza nascuta prin intunecimea din CBGB. Sunt o combinatie tare ciudata de punk, rockabilly, glamour, horror movies, pre-goth, sexual fetishism, drunkeness & awesomeness.

Si acum gata cu laudele, si va las cu o prestatie memorabila a I Was a Teenage Warewolf. Tineti-va bine!! ^_^

The Milkshakes - Red Monkey

.

The Milkshakes a fost un proiect de-a domnului Billy Childish ce s-a desfasurat intre 1980-1984. Sonic i-as situa intre punk si rockabilly, ceva asemanator Link Wray si The Cramps, dupa cum puteti asculta.

Chiar imi era dor de muzica de asta dezbracata pana la oase. Nu stiu exact cum sa explic, dar... e o muzica dezbracata de toate artificiile si poleielile, si lasata asa cum e ea de la dumnezeu, in stare bruta si pur geniala. Yuumz!! And so lo-fi, oldschool... *_*

Billy Childish e genu de om care a facut de toate la viata lui: de la perindat prin zeci de trupe (The Mighty Cesars, The Headcoats, etc), proiecte solo, colaborari, etc, la pictura, meditatie budista, scris romane, poezie si alte minunatii.

Cred ca mi-ar trebui o viata intreaga sa il intorc pe toate partile, deci... luati de ascultati! ;)

Hey Jude...

.

Nu cred ca am mai postat pana acu pe blog chestii funny, dar... u really must watch this =))))))

Rowland S. Howard - Dead Radio

.

Domnul posesor al vocii atat de grave si clare de mai jos a fost chitaristul grupului punk The Birthday Party, in care a activat si Nick Cave in inceputurile sale. Dupa destramarea formatiei, Rowland a perindat diverse grupuri obscure ca These Immortal Souls, Crime and The City Solution, a colaborat cu Lydia Lunch, cu Nick Cave & The Bad Seeds, cu Henry Rollins, etc. In 2000 a scos primul lui album solo, numit Teenage Snuff Film, album din care face parte si Dead Radio. In 2009, in octombrie a scos al doilea album solo, Pop Crimes, dupa care a dat coltzul pe 30 decembrie, din cauza cancerului la ficat. RIP! Si mai usor cu beutura in rai, domnuu...

UNKLE - The Piano Echoes

.

O melodie la fel de fermecatoare ca o casa intunecata cu furculite de argint si perdele de satin.

De pe albumul lor din 2008, End Titles... Stories For Film. Anul acesta se zice ca vor lansa din nou un album. Can't wait!!!

UNKLE - The Piano Echoes

Pavement si High Fidelity

.

A inceput sa imi placa Pavement. Si asta dupa ce am vazut filmul High Fidelity de vreo 3 ori. Avea tipu ala un perete moooov :X si un poster mare cu Pavement pe hol langa usa. Filmul o fost cam bullshit asa, comedie de hollywood, lovestory cu rasturari de situatie si happyend, blaah. Dar au fost cateva chestii faine in el: in primul rand o avut un soundrack super tare, personajele principale erau obsedate de muzica indie si detineau si lucrau intr-un recordstore, si aveau case pline de discuri obscure, si... juca Jack Black, si mi-o mai placut un citat de la sfarsit, ca barbatii se insoara cand se satura de experimentat (which can be true...).

Revenind la Pavement, am ascultat mult albumul Crooked Rain, Crooked Rain din 1994. Si mi-a intrat foarte mult la inima. Nu prea stiu ce melodie sa postez, pt ca imi plac toate. Ma mai gandesc...

Pavement, cum probabil stiti deja, au fost o formatie foarte importanta de lo-fi din anii '90. Ca influente au avut The Replacements, The Fall si Sonic Youth. Solistul, Stephen Malkmus, e cunoscut pentru intrigi serioase cu Billy Corgan datorita versurilor melodiei Range Life. Au scos 5 albume de studio in nu prea lunga lor viata. S-au despartit prin 1999, dar cica planuiesc ceva reunion anul asta. God knows...

Asa, m-am hotarat si la melodie. O sa fie Range Life, pentru ca asta o cant in gand cel mai des. Desi parca... uff, sunt o gramada mai faine. O pun pe asta si va dau si albumul, nah! :p Sa il ascultati ;)

Pavement - Crooked Rain, Crooked Rain (1994)

Pavement - Range Life

Expozitie foto imi fac...

.

N-apoi dragilor... fac expozitie de fotografie. Voi expune vreo 20 de fotografii facute in intuneric. Nu va mai zic povestea oficiala, veti vedea voi...

Daca vreti sa o vedeti, apoi va invit la vernisaj, Joi, 21 ianuarie, la ora 18 la Sectia de Arta a Bibliotecii Judetene Timis. Expozitia va fi deschisa in perioada 22 ianuarie - 5 februarie, de luni pana vineri, de la 09 la 18.

Va astept cu mare drag!!:D

Confesiuni muzicale de anul nou

.

Asa lene am tot timpul sa scriu pe blog... Da acu m-am enervat, si zic tot ce n-am zis anu trecut. Despre trupe noi si vechi, despre ce am mai descoperit, ce m-a enervat, etc. Noh, let's begin, dumb lazy ass:P

Umm... asa, anu trecut s-au infiintat Dead Weather parca, nu? Moama ce trupa de trupa... revelatia anului. Come on... Alison Mosshart, Jack White, si tipu ala din QOTSA, cu dracu il cheama... si LJ din Raconteurs, jeez!!! Atatia muzicieni talentati intr-o singura trupa... Ador albumul lor, Horehound, si cred ca as face orice sa ii vad live. Am inteles ca lucreaza la al doilea album deja, so... fucking hell, can't wait. Ah, si ador 60 ft tall.

Ca tot ajunsesem la Alison, si The Kills pregatesc un al patrulea album, deci... weeee!!!

Si ca tot am zis de Jack White, god... au inceput sa imi placa Raconteurs. Le-am ascultat primul album, si imi place foarte mult. E mai clasic ca sound, asa, dar e fain. Am vazut si filmul It Might Get Loud, unde Jack White, Jimmy Page si The Edge (U2) se intreceau in ale chitaritului si isi povesteau inceputurile muzicale. M-a impresionat foarte placut abordarea lui Jack, he's got some genius bright & dark sparks there, yep, yep!! Incepusem sa 'get a crush' on Jack White, dar acu mi-o trecut. He's hot though...

Am inceput sa mai ascult o trupa pop suedeza, The Knife. Au un sound tare spooky si imi aduc un pic aminte de Bjork la weirdness. Ultimul lor material, Silent Shout, din 2006 e chiar misto.

The Raveonettes au scos un nou album in 2009, In And Out of Control. Nu e rau, dar... nici genial: bun de ascultat pe post de radio. Au lasat noise-ul mai mult pe domeniul trecutului, si au revenit putin la stilul lor de debut. Lust Lust Lust (2007) mi se pare cel mai bun album al lor de pana acum. Aveam chiar o obsesie cu Ally Walk With Me. I feel sad.

Asaaa, s-au lansat The Horrors, si asa nu imi plac!!! Toata lumea ii moarta dupa ei... Pentru mine sunt doar o combinatie ieftina de Joy Division, Echo & The Bunnymen, cu atitudine de bad punks a la The Cramps. They bore me to death.

Celalalte formatii noi aparute in curentu lu pesHte de post punk revival idem. Ce ii asa interesant sa copiezi la nesfarsit vocea lui Curtis si sa variezi pe liniile de bass ale lui Peter Hook nu stiu... Unde sa mai zic ca toate suna cam la fel, god damn it!

Ce sa mai zic... am devenit mare fana Velvet Underground anu trecut. Am vazut filmul The VU & Nico al lui Andy Warhol. Mi s-a parut superb. Mai am in plan ceva filme de-a lui Warhol anul asta... Am inceput sa ascult si albumele solo ale lui Nico. Imi plac.

Acu mi-am adus aminte de My Bloody Valentine. Nu trebuiau sa scoata un album si sa revina & stuff?? N-am mai auzit nimic nou de ei. Oare s-au razgandit?

Hmm... nu imi mai vine nimic interesant in minte acum, in afara de niste trupe naspa ce s-au lansat anu trecut si cu care nu imi mai bat capu sa le mentionez. Well, i guess that's it? Cam scurt... :D