28 decembrie 2007

Elodio-jiji-pariso-britneyo-MANIA

Ce sa scrii pe blog cand te lasa talentul? Cand n-ai inspiratie? Apoi ii chiar banal de simplu. Exista o serie de subiecte nemuritoare in blogurile autohtone, care iti salveaza pielea de fiecare data, si care prind extraordinar la lumea innebunita dupa mondenitati, barfe si scandaluri.

Probabil ca nu te poti numi "blogger adevarat" daca n-ai scris in viata ta despre:
  • Elodia
  • Nea Jiji
  • Vadim si toata gasca de politicieni expirati
  • ultimul film buclucas al lui Paris Hilton
  • chilotii si plozii lui Britney Spears
  • dumele lui Basescu
  • cum si-o rupt picioru Tariceanu
N-am sa inteleg niciodata preocuparea asta exacerbata a populatiei referitor la subiectele astea ieftine si penibile. Nu inteleg cum a ajuns o tara intreaga innebunita, pentru ca o amarata de avocata o disparut pe nu stiu unde. Lasati femeia sa se odihneasca in pace, pe unde o fi ea. Toata lumea Elodia in sus, Elodia in jos... Pe baza lumii indobitocite de-a binelea de o televiziune de o calitate mult prea jenibila sa fie mentionata, unii devin faimosi pentru substantialele contributii aduse la dezvoltarea culturii romanesti: Balada Elodiei, Joc cu Elodia, Prajitura Elodia, etc.
Daca a ajuns ca o baba in tren sa o intrebe pe sormea daca nu ii Elodia cumva, ca parca seamana putin, apoi ce sa mai zic... Romania e inculta si proasta!

Ma gandesc ca e mai simplu sa zaci in fata tv-ului si sa primesti vesti gratuite despre Nea Jiji, Vadim, Basescu si Paris Hilton si Elodia, decat sa faci un mic efort sa deschizi si tu o enciclopedie, o carte, sa vezi un film bun, sa iti formezi o baza culturala, si astfel, subiecte de genul celora mentionate mai sus sa iti fie pur si simplu indiferente.

Propun marea miscare de nepromovare a acestor subiecte prin pur si simpla lor IGNORARE. Nu stiu daca merita sa iti poluezi blogul cu asa subiecte, doar de dragul popularitatii. Daca chiar nu aveti subiecte, apoi mai bine deschideti wikipedia si algeti un subiect la intamplare. Desi nu va avea atata popularitate, sigur va avea o catitate net superioara.

Spor la bloguiala!:P

21 decembrie 2007

Today la Powerplay :: The Kills - Call it Art

Melodia e un cover al piesei "Le chanson de slogan" (Serge Gainsbourg) si se gaseste pe compilatia Monsieur Gainsbourg Revisited, un album tribut lui Serge Gainsbourg, care consta intr-o serie de coveruri in limba engleza, inregistrate special pentru aceasta ocazie, de artisti din zilele noastre (The Kills, Placebo, Portishead, Tricky, Cat Power, Michael Stipe, Franz Ferdinand, etc)

Desi albumul a aparut in 2005, si desi stiam multe piese de pe el, abia acum cateva zile l-am ascultat cap-coada. Si m-a impresionat intr-un mod foarte placut coverul celor de la The Kills (care spre marea mea rusine nu il mai auzisem pana acum). Vocea lui Alison reuseste iar sa faca ravagii in catalogul meu cu obsesii.

Simt nevoia sa spun cateva cuvinte si depre The Kills, deoarece se numara printre trupele mele preferate. Sunt o trupa de garage-indie-rock, formata din VV(aka Alison Mosshart) si Hotel (Jamie Hince). Istoria lor a inceput in 2000, an in care cei doi s-au decis sa lase toata istoria lor muzicala in urma, si noul proiect sa devina "anul zero al carierei lor muzicale". De atunci cei doi ne incanta cu o combinatie foarte interesanta de minimalism, mister, agresivitate subtila, ritmuri obsesive, prestatii live senzationale si o voce absolut criminala.

Duo-ul va lansa anul viitor mult-asteptatul lor nou album, care se va numi "Midnight Boom", de pe care au lansat deja single-ul URA Fever, care beneficiaza de un videoclip foarte misto.

[The Kills - Call it Art]


Site oficial: www.thekills.tv (site foarte interesant - de vizitat in special galeria foto)

16 decembrie 2007

Vernisaj IrisPhotoClub la Casa Studentilor

Ma intorc din nou la o veche dragoste de-a mea... fotografia. De data asta am sa prezint artisti autohtoni, timisoreni chiar. Am vrut de mult sa scriu articolul asta, dar hmm... nu stiu de ce tot am amanat.

Un grup de fotografi timisoreni format din Alin Ciortea, Andrada Damianovskaia, Eduard Şchiopu, István Köllő, Marius Parghel, Ovidiu Cincheza, Peter Iancovici, isi prezinta lucrarile pe blogul IrisPhotoClub. Lucrari care pe mine m-au impresionat foarte mult. Apreciez extraordinar simplitatea fotografiilor, si sensibilitatea cu care sunt surprinse scene din viata cotidiana, scene din viata intima, scene din viata artistica, expresivitatea emotiilor umane, farmecul stradutelor medievale.



Daca v-au impresionat macar putin, va anunt ca Maine, Luni, 17 Decembrie, la ora 20.00 va avea loc un vernisaj la Casa Stundentilor cu temele "Reflexii" si "Nud". Va recomand cu cea mai mare caldura sa mergeti, macar din curiozitate daca nu din pasiune pentru fotografie. Sustineti arta romaneasca!

15 decembrie 2007

To be or not to be... GAY!

În urma numeroaselor discuţii şi dezbateri despre "being gay" la care am fost martoră, am rămas oarecum cu un gust amar... Observ continua reticenţă a oamenilor pentru gays, şi mai ales tendinţa multora de a vedea sexualitatea in alb şi negru: eşti sau nu eşti gay. Si ma intreb: Oare chiar trebuie să îţi răspunzi la întrebarea asta? Exită oare o linie separatoare atât de bine definita între a fi gay sau nu? Şi dacă totuşi, ai încerca să îti defineşti clar sexualitatea, oare ai putea sa o faci în cel mai corect mod posibil? Oamenii au nevoie de certitudini, dar oare aceste cerititudini te ajută, sau mai mult te împiedică sa îti trăieşti viaţa cum ai dori?

Să vedem ce zic şi oamenii experţi din domeniu despre asta. O categorisire oarecare...

Cristian Andrei susţinea în cartea sa, că din totalul populaţiei, 20% au preferinţe pentru acelasi sex . Din care doar 2% sunt pur homosexuali, iar restul de 18% sunt bisexuali.

Freud susţinea că bisexualitatea e un nivel de dezvoltare cat se poate de normal, şi că la un moment dat în viaţă, fiecare dintre noi are (adesea inconştient) momente de bisexualitate, în urma cărora concluzionează a fi hetero.

Scala a lui Kinsey
, care refuză categoric să categorisească oamenii în gay şi straight, şi chiar afirmă că un procentaj foarte mic din populaţie aparţine exclusiv uneia dintre aceste doua categorii. Majoritatea se situează de fapt undeva între 1 si 5.

0 - Exclusively heterosexual
1 - Predominantly heterosexual, only incidentally homosexual
2 - Predominantly heterosexual, but more than incidentally homosexual
3 - Equally heterosexual and homosexual
4 - Predominantly homosexual, but more than incidentally heterosexual
5 - Predominantly homosexual, only incidentally heterosexual
6 - Exclusively homosexual
X - Asexual

Dacă analizezi câţi oameni şi-au ratat căsniciile şi vieţile, doar din teama de a-şi recunoaşte propria natură şi a-şi urma propriul instinct... Poţi oare să simţi atâta timp atracţie pentru sex opus, pentru ca apoi să te intorci 180 de grade, şi să devii gay? Sa fii convins că ce ai trait până în momentul respectiv a fost greşit, dar acum ai ajuns pe calea cea bună? Poţi oare, pur şi simplu, să îţi negi o buna parte din viaţă, doar pentru a face parte dintr-o anume categorie?

Bisexualitatea a fost tot timpul văzută ca ceva ieşit din comun, ca o enormă deviaţie, ca ceva de genul "Doamne, dar nu le mai ajunge...". Dar până la urma e ceva foarte natural şi fluid. Oamenii au fost biologic proiectaţi pentru a fi atraşi de sexul opus. Dar daca există atracţie şi pentru acelaşi sex, trebuie oare negată cealaltă parte complet?

14 decembrie 2007

Un strop de melancolie: Vincent Delerm


Fac ce fac, si tot de artisti francezi scriu... Pe Vincent Delerm l-am descoperit intr-o noapte fara somn, cu chef de uitat pe TV5, unde dadusem peste o sesiune acustica. Intimitatea si melancolia cantecelor, sentimentul de liniste si armonie m-a fermecat imediat. Imi dadeau sentimentul unei plimbari pe inserat pe strazile singuratice ale Parisului, al unei cafenele retrase si intunecate cu muzica in surdina, al unei povesti de dragoste la sfarsit de septembrie...

Vincent este fiul scriitorului Phillipe Delerm. A debutat in 2002. Cantecele lui descriu in general scene din viata cotidiana, avand pe alocuri incursiuni umoristice, referiri la nume din lumea cinematografica, la viata pariziana. A fost recompensat cu doua premii in Franta pentru primul sau album.

Recomand cu cea mai mare caldura pe Vincent. Macar pentru diminetile ploioase, sau pentru serile cu visare...

Discografie:
  • Vincent Delerm (2002)
  • Kensington Square (2004)
  • Les Piqûres d'araignée (2006)
Myspace: http://www.myspace.com/vdelerm

Vincent Delerm et P. von Poehl - Marine (Spéciale duos 2007 - TV5)

7 decembrie 2007

A song called "Brian Molko"


Tocmai am descoperit cea mai stupida melodie pe anul asta... Cautand ceva pe youtube, am gasit o formatie, Impostora, care a scris o melodie cu numele "Brian Molko". Da, Brian Molko, ala de la Placebo. Mare ii gradina ta doamne...

Si ce versuri inspirate... Cred ca s-au gandit o saptamana sa le scrie:P


[Impostora - Brian Molko]



He's Brian Molko, he wants to be your friend
  The androgynous kind of man, as hot as he can
  He's Brian Molko, he wants to be your friend
  The androgynous kind of man, as hot as he can
  
  Stupid girl, d'ya wanna meet brian molko? (a-ham)
  Stupid girl
  - I wanna meet brian molko!
  
  More than meet him, i wanna hug him
  I wanna touch him, i wanna kiss him
  I wanna fuck him
  I wanna make him mine
  
  Stupid girl, d'ya wanna meet Brian Molko? (a-ham)
  Stupid girl
  - I wanna meet Brian Molko!

Festival de Film Français :: Nathalie...

.
Datorita fascinatiei pe care mi-o creaza cultura franceza, am dat si eu aseara pe la Festivalul de film francez. Film vizionat: Nathalie... Un film nici prea grozav, nici prea banal, nici imprevizibil, nici plicitsitor. I-as zice mai mult un "film de atmosfera". Impresioneaza prin eleganta, rafinament, putina ambiguitate, romantism pe ici pe colo si multa senzualitate.

Ideea filmului - chiar interesanta... : O femeie ajunsa pe la 40 de ani(Catherine), doctor ginecolog, ducand o viata anosta impreuna cu sotul ei, si avand indoieli asupra fidelitatii acestuia, decide sa angajeze o prostituata (Marlene), pentru a-i seduce sotul, prin intermediul careia isi doreste sa obtina cat mai multe detalii cu privire la viata sexuala si fanteziile acestuia. Marlene va juca rolul unei fete obisnuite, si se va prezenta cu numele de Nathalie.

Dar implementarea ideii... cam lasa de dorit: Modul in care Nathalie povesteste in detaliu scenele erotice dintre ea si sotul lui Catherine aduc a lecturari de pasaje din romanele siropoase ale lui Danielle Steel sau Sandra Brown. Istorisirile par putin nenaturale, si facute cu prea mult tam-tam, ceea ce pe mine m-am cam adus la o stare de saturatie la un moment dat. Eram chiar curioasa de sexul scenaristului. Tare as fi zis ca era o femeie. Oarecum.... Scenariu e facut in colaborare cu 2 barbati si o femeie: Anne Fontaine, care este si director al filmului. That makes sense...

Pe parcurs, cele doua devin foarte apropiate, Marlene reusind sa o scoata pe Catherine din rutina zilnica, retrezindu-i pofta de a experimenta senzatii noi. Mi s-a parut geniala ideea mentionarii a Joy Division, de catre un tip ambiguu cu care Catherine avusese o aventura. Si melodia "Boogie Street" a lui Leonard Cohen a picat cum nu se putea mai bine.

Finalul m-a dezamagit putin. A fost banal. Eu personal, mi-as fi imaginat infiriparea unei povesti de amor intre cele doua eroine, sau macar intre Marlene si sotul Catherinei. In fine... poate am o imaginatie prea bogata:P

Oricum, filmul merita vazut macar pentru cele doua prezente feminine fascinante: pentru eterna eleganta si aerul misterios al lui Fanny Ardant (Catherine), si pentru melancolia privirii si suavitatea Emmanuellei Béart (Marlene). Rafinamentul si discretia activitatii localului in care lucra Marlene sale este iarasi de remarcat. Tipic frantuzesc...

Per total as zice ca a fost un film interesant, placut... Am observat totusi un fenomen interesant la cinematograf: Mare parte din cei care ieseau de la film se chinuiau sa isi etaleze (dupa puterile si accentul lor) vastele cunostinte la fraceza... Propun sa mai fie si un festival al fimului romanesc, sa-si revina oamenii din snobism, nu de alta:P

6 decembrie 2007

Leapsa :: Za Tag

Am primit leapsa asta de la dragutele de DUDE. Scuze dudelor de intarziere, abia azi am vazut leapsa. In ultimul timp am dat mai rar pe mon propre blog:P Si felicitari pt alegerea subiectului. E fain. Ok, acu sa trecem la chestionarea propriului eu... RING RING!!

BEST
1. Male friend: hard to decide...
2. Female friend: Joana & Delia
3. Vacation: pe munte
4. Age: 20
5. Memory: pending... (in a positive way)

WORST

1. Time of day: 6.30, cand suna ceasu:D
2. Day of the week: Marti
3. Food: creier
4. Memory: some stupid trip...

LAST

1. Person you saw: umm... nush cum o chema:D
2. Person you talked to on the phone: Mishi
3. Hugged: my sis
4. Text messaged: Criss
5: IM: Mishi


YESTERDAY
1. What did you do: am fo la toate cursurile (minune)
2. Who were you with: colejii mei invatzacei & Mr Vladu
3. Bad/Good day: gooooood
4. Lost something: my mind...
5. Fall out with someone: not that i remember:P

TODAY

1. What are you doing now: imi cad ochii in gura
2. Today in general: a lot of skul, sleeping, singing, eating, movie-ing
3. Wearing: my sexiest outfit:P
4. What did you eat for lunch: mushrooms & chicken
5. Better than yesterday: no

TOMORROW

1. Is: Friday
2. Got any plans: i hate plans, but... sleep, sleep, sleep, maybe some studying... and a movie?
3. Getting Lucky: dunno
4. Dislikes about tomorrow: lenea ce-o sa fie
5. Do you have work: hoho... si inca cum:P

FAVORITES

1. Number: 12
2. Song: pt azi: The Smiths - There is a light that never goes out
3. Colour: burgund, black, aubergine, red
4. Season: depends... right now: autumn; usual: spring; rarely: summer; never: winter
5. State: La France, toujours la France...

CURRENTLY

1. With someone: no
2. Missing someone: ma conscience...
3. Mood: dizzy, confused
4. Wanting: fckin get some sleep... (as usual)

Oki, doki... done! Leapsa mai departe o pasam la Monsieur Mishi... ;) Si acu... la culcare!! Tye tye!

28 noiembrie 2007

Watch the The Mood Interview here!

Daca ati ratat interviul cu The Mood de la TV, mai aveti o sansa...
Am pus interviul mai jos:D Varianta uncut o puteti gasi pe site-ul UTV. E pretty funny. Muuult mai funny decat asta. Cat face un montaj... **go to uncut version**

Just for the record, baietii au cantat si la aniversarea a 10 ani Kumm, la Opera, alaturi de Timpuri Noi, Luna Amara, Zob, Travka, Ada Milea. Au facut un show fain. Daca sunteti curiosi cum sunt live... (sunt faini, va zic eu;)) **go to The Mood live at Kumm aniversary**
Asa-i ca va plac si voua?

Probabil ca va intrebati de ce tot scriu despre trupa asta... Vreau sa va zic ca nu sunt obsedata nici de solist, nici de alti membri, ci pur si simplu cred foarte mult in viitorul ei. Pentru Romania mi se par geniali. Acu baieti, nu v-o luati in cap... :P

video

26 noiembrie 2007

Interviu The Mood pe UTV, Marti - 27 Nov, ora 21:30


Tin sa anunt din surse sigure (tobarul de la The Mood, aka Bogdan) ca maine o sa fie un interviu cu The Mood pe UTV, de la 21:30. Fanii sa se uite musai, ceilalti, sa se uite si ei, ca poate descopera o trupa romaneasca de indie-alternativ mai speciala. ;) Plus, ca sunt intens promovati si sustinuti de Omul cu Sobolani.

Prima data i-am vazut anul asta, in primavara, la StudentFest, la repetitii. Si m-au impresionat f mult. Mi s-au parut ca aduc ceva deosebit in alternativul romanesc. Nu aveau riffurile acelea de chitara plictisitoare (specifice trupelor de pe la noi), la care pierzi firul dupa a doua melodie. Si nu prea semanau cu nimic romanesc ce ascultasem. Interesant...

Baietii canta impreuna cam de un an, suna foarte tonic, inovativ. Solistul f simpatic, cu multa energie si cu o voce subtirica, mai speciala. Printre influente se numara Smashing Pumpkins, Placebo, The Hives, Nirvana, The Kooks, Sex Pistols, Arctic Monkeys, etc.

Melodii puteti asculta si descarca de pe pagina lor de MySpace: http://www.myspace.com/themoodofficial Eu recomand in special 2 Times, iar altii ar zice si Extasy.
Articole despre The Mood mai puteti gasi pe Metropotam[citeste articol] si prin Jurnalul National[citeste articol], etc. Vad ca ii apreciaza lumea... Intr-adevar, sunt o trupa talentata cu mult potential. Check them out!

23 noiembrie 2007

Leapsa :: Premiile lu nea Cosmos

Uite, ca am primit si io prima data leapsa in istoria mea de bloagher. Si una destul de grea, as zice. Merci lui Clover Shaped Screwdriver, (care are un blog destul de interesant, btw) ca m-a onorat cu leapsa:D
Ok, si acu sa trecem la treaba:

1. Cel mai prost/stupid/marlan/libidinos/retard om politic roman:

Politica... nu-i subiectul meu preferat, dar fie. Apoi as fi zis k ii Nastase, da s-a mai zis. Asa ca... ma opresc la Gigi Becali (aka Nea Jiji), care intra cu succes in toate categoriile de mai sus. Dupa ce ca n-are nici un pic de cultura si maniere, mai detine si unul dintre cele mai importante cluburi de fotbal, si pe deasupra mai e si politician. Apoi ce treaba are Nea Jiji cu politica, pe mine ma depaseste. Dar, spre deosebire de multi altii, a facut oaresce fapte bune, are un suflet mare si partidul lui facea niste chefuri acu cativa ani de mama, mama.
Toate bune, Nea Jiji, dar politica... las-o nene!

2. Cel mai misto blogger roman:

Tre sa recunosc ca nu am timp sa ma uit toata ziua pe bloguri, si urmaresc foarte putine, in special cele care ofera informatii utile sau mi se par mai speciale. Pot sa zic despre Cele doua Dude, ca au un blog fain: impaca si muzica, si informatiile utile, si chestiile funny. Imi plac. Dar cel mai misto blogger roman... nu stiu ce sa zic. Eh, cum de nu m-am gandit... Cel mai mare blogger roman sunt EU!! Doar e la moda sa te ridici in slavi pe propriul blog. (imi cer scuze Florin, couldn't help it:D).

3. Cea mai naspa persoana publica promovata in acest an de media romaneasca - se precizeaza media respectiva:

Asa, aici ii clar: Oana Zavoranu promovata de toate televiziunile, in special OTV, mai mult pe la inceputul anului. Dupa ce a jucat in mirifica telenovela Numai Iubirea, in care interpreta cu muuult talent rolul unei cantarete, chiar a luat-o in serios, si s-a apucat de muzica. Si inca mai si canta pe la TV, sa imi pocneasca difuzoarele de nervi, nu alta. Unde sa mai pui spiritul ei de mahalagioaica, prostul gust, istericalele ca nu o apreciaza lumea la adevarata ei valoare, glumele nesarate despre Carcotasi, spalatul rufelor in public, aparitiile pe la 9595, si multe altele.

Asa... cam atat am avut de zis. Leapsa... unde sa o dam? Pai o dam la Florin de la Hi-Q. Ia-o nene daca poti sa o duci... ;)

21 noiembrie 2007

Today la Powerplay :: Placebo - Song to Say Goodbye


La songul zilei am ales, foarte impulsiv, melodia asta. Are o semnificatie speciala pentru mine, si simt nevoia sa vad mesajul ei scris mare si lat undeva, ca sa imi aduc aminte tot timpul de el(mesaj). Cum zicea si Brian Molko despre mel asta: "It's a letter that I wrote to myself..."

Despre Placebo nu va mai zic nik (din pacate). I'm not in the mood :( Cred ca stiti destule despre ei, oricum. Poate cu alta ocazie...


Placebo - Song to Say Goodbye (Concert Prive de M6)

You are one of Gods mistakes
You crying, tragic waste of skin
I’m well aware of how it aches
And you still won’t let me in
Now I’m breaking down your door
To try and save your swollen face
Though I don’t like you anymore
You lying, trying waste of space

Before our innocence was lost
You were always one of those
Blessed with lucky sevens
And a voice that made me cry
My oh my

You were Mother Nature’s son
Someone to whom I could relate
Your needle and your damage done
Remains a sordid twist of fate
Now I’m trying to wake you up
To pull you from the liquid sky
‘Cause if I don’t we’ll both end up
With just your song to say goodbye

My oh my
A song to say goodbye x2
A song to say

Before our innocence was lost
You were always one of those
Blessed with lucky sevens
And a voice that made me cry.

It’s a song to say goodbye

20 noiembrie 2007

Din colectia ciudatenii frantuzesti: Camille

M-am oprit de data asta la o artista care la inceput mi s-a parut foarte ciudata, pentru ca apoi sa ajung sa o indragesc enorm. Camille - o fosta studenta la Stiinte Politice a carui prim album se numeste "Le Sac des Filles", lansat in 2002.

A facut parte din proiectul muzical Nouvelle Vague (caruia probabil ii voi dedica un articol separat candva) cunoscut pentru transformarea unor piese new-wave celebre in stilul bossa nova. In 2005 lanseaza albumul "Le Fil", un album concept axat pe nota Si, nota care porneste de la inceputul primei melodii si continua apoi pe tot parcursul albumului. Toate melodiile albumului sunt construite exclusiv pe vocea lui Camille (care imita uimitor linii de bas, de percutie) fiind acompaniata ocazional de cate un dublu-bas sau de clape.
Datorita vocii sale suave si a viziunii speciale pe care o are asupra muzicii, a intampinat un real succes in Franta, fiind premiata de doua ori pentru albumul "Le Fil".

O demonstratie live a talentului sau puteti descoperi in clipul de mai jos, care e bine sa il urmariti foarte atent pentru a observa modul in care, neacompaniata de nici un instrument, reuseste sa cante o piesa sublima.

Camille - Ta Douleur [Le Fil 2005]

Camille - Paris [Le Sac des Filles 2002]

17 noiembrie 2007

Din blogurile artistilor de pe la noi

Vad ca din ce in ce mai multi cantareti de pe la noi isi deschid bloguri. De curand am descoperit blogul lui Tudor Chirila de la Vama si al lui Florin Grozea de la Hi-Q. Ok, blogul lui Chrila mi se pare mai acceptabil in comparatie cu cel al lui Florin. Adica, are doar falsitati de genul "Pffai, am avut dragilor un concert la Brasov, si ce tare o fost... va multumim tuturor fanilor pentru sprijin, sunteti nemaipomeniti! Va iubim!". Sau "Vai, am inceput sa lucram la o noua piesa care va suna asa si pe dincolo, si va avea influentze manelo-shakespeariene" si dume de genul, care nu prea stiu pe cine si cat ar interesa. Plus ca nu stiu in ce masura sta el in fiecare zi sa scrie pe acolo. Sincer, nu mi-l inchipui la 2 noaptea sa posteze pe blog, in loc sa faca alte lucruri mai captivante... ;)

Dar blogul lui Florin... de toata jena! Dupa ce ca imediat ce il deschizi iti apare mare si lat scris: "Primul blog al unui artist pop roman" privirea ti se muta incet spre dreapta, unde vezi poza distinsului domn artist pop roman, cu o figura de Eminescu constipat (v. stanga), sub care scrie foarte explicit: "Am 1220 posturi!". Ok, si dupa duma asta zici "Ok, hai sa vedem ce posteaza asta atata..." Si ce sa vezi: sute de poze, interviuri si tot tacamul de articole special DESPRE EL si apoi despre trupa lui mirifica, pe care o lauda pana la Dumnezeu intr-un mod foarte serios! (Imi imaginez cum arata deja camera lui - plina de postere cu hi-q, sau si mai rau... cu el dezbracat).
Sa va dau o mostra de articol: "Şi pentru că Nico arata superb (era cea mai “funky” fată de acolo, jur!), toţi fotografii erau cu blitz-urile pe noi. Până mi-a venit mie o idee şi am aplicat tehnica inversă: am scos telefonul şi le-am făcut tuturor poze! Inclusiv fotografilor şi ziariştilor care s-au bucurat că schimbăm rolurile, măcar pentru o seară." Bineinteles ca lui Nico nici nu i-a facut poza macar, dar nu a uitat sa-si faca mai mult de 3 sferturi din poze LUI, pe care le si posteaza, sa vada toata lumea ce fatza de artist are, manca-l-ar mama!

Florine, mama, aristule pop al Romaniei, mai bine ai lasa tu presa sa isi faca treaba (sa te pozeze, sa scrie despre tine, sa-ti publice interviurile) si tu in timpul asta ai putea sa scrii prima piesa serioasa din viata ta. Ce zici?

16 noiembrie 2007

Today la Powerplay :: Cornershop - Brimful of Asha


Am auzit azi intamplator la radio melodia asta. Si mi-am dat seama ca nu am mai ascultat-o de foarte mult timp, mai exact, de prin '98, cand Fatboy Slim i-au facut un remix senzational cu care au adus melodia pe primul loc in topurile din UK si US. Parca imi aduc aminte cum stateam toata ziulica pe Atomic, doar doar sa mai vad o data clipul cu fetitza neastamparata cu codite, care invartea de zor niste viniluri colorate, cu floricele, si fredona "The brimful of Asha on the forty five...".
M-am documentat rapid despre formatie, am scos un album si am fost foarte placut surpinsa: un stil muzical foarte interesant, ce combina indie rock-ul, cu dance, suntete electronice, si surpriza... suntete orientale indiene. Unii acum ar zice "Huh?". Dar suna chiar foarte bine. Formatia e din Marea Britanie, si datorita soundului lor special, li s-a zis formatie de "hindi rock". Brimful of Asha face parte din albumul "When I Was Born for the 7th Time". Un alt album interesant este "Handcream for a Generation" din 2002, care experimenteaza si mai mult cu suntele electronice, iar un nou album e asteptat sa fie lansat anul viitor.

Si clipul cu fetiza cu coditze :: Cornershop - Brimful of Asha (Fatboy Slim Remix)

14 noiembrie 2007

Goliciune cu bun simt

Rascolind odata dupa ceva nou pe mult prea cunoscutul DeviantArt, am dat peste un artist care m-a impresionat extraordinar. Pe langa ca avea o galerie exceptionala, avea si niste nuduri... wow! Nu mai vazusem de mult o goliciune surprinsa atat de nevinovat, de simplu, de natural, de firesc. Mi-a placut foarte mult si aerul retro al fotografiilor. Si modelele alese aduc multa expresivitate, pentru ca nu a ales femei cu forme perfecte, ci femei obisnuite, surprinse impreuna cu gandurile si temerile lor. Parca li se poate citi istoria pe fata. Aduc a picturi vechi de sute de ani.
Artistul isi zice Viesturs Links, si e din Letonia. Ii puteti vizita galeria la: http://viesturslinks.deviantart.com, unde veti gasi si alte fotografii de exceptie.

13 noiembrie 2007

Today la Powerplay :: The Kooks - Ooh La


O trupa indie relativ noua (s-au lansat anu trecut) din Marea Britanie, cu baieti simpatici, tinerei, plini de viata, care canta de zor. Au niste sesiuni acustice foarte expresive, si solistul are o voce care face toti banii. Parca iti aduc aminte de trupa din liceul care canta tot timpul pe coridoare, si pe care ii indragea toata lumea. Nu vor sa rastoarne lumea cu muzica lor, nu au versuri foarte complicate, dar per total, suna bine, dragutz, si parca tot iti vine sa ii asculti... Au lipici, cum se zice:D
As mai fi pus si un clip de pe youtube, dar stiu oricum k nu v-ati uita la el, asa ca... va dau link pt cei curiosi, clip care e pretty funny, btw: The Kooks singing on the streets of Paris

9 noiembrie 2007

Mademoiselle K - Un aer proaspat in rock-ul francez

Ceva nou, revolutionar, nonconformist, si mai ales... frantuzesc! O tipa cu look masculin, care loveste chitara intr-un mod agresiv si in acelasi timp soft, cu o voce si un sound care aduce mult a jazz si blues, dar de fapt este rock 100% cu un rafinament si o ambiguitate tipic frantuzeasca.

Aduce putin a PJ Harvey, prin atitiudine si forta melodiilor as putea zice. Daca ti-am starnit macar un pic interesul, iti mai spun ca s-a lansat abia anul trecut si albumul de debut se numeste "Ça Me Vexe". De remarcat ar fi melodiile "Ça Me Vexe", "Jalouse", "Grimper Tout Là-Haut". Tot albumul de fapt este extraordinar. Pentru o mica demonstratie live... clipul de mai jos.

Homepage: http://www.mademoisellek.fr
Myspace: http://www.myspace.com/01mademoisellek
Last.fm: http://www.last.fm/music/Mademoiselle+K


Mademoiselle K - Ca me vexe (live at Taratata)

6 noiembrie 2007

Politehnistul robotizat

Mergi in fiecare zi pe acelasi drum catre aceasi facultate gri, te asezi de fiecare data in aceeasi banca , privesti de fiecare data prin acelasi profesor cu exces de zel, adormi de fiecare data dupa acelasi numar de minute, blestemi de fiecare data ziua in care te-ai decis sa vii la Poli. Si in fiecare sesiune iti arzi creierul degeaba, ca sa pici iar mai mult de jumate din examene, si fiecare vara ti-o sacrifici din nou in speranta ca vei trece iar anul.

Iti incarci mintea cu tone de informatii care te gandesti ca iti vor fi folositoare atunci cand vei avea un job, si cand vei face bani buni cu cunostintele tale, si cand vei avea un sef mai prost ca tine, care iti va cere lucruri absurde, si unde iti vei petrece mai mult de jumate din zi, iar in cand vei veni acasa, te vei uita la acelasi televizor la emisiuni la fel de usoare, ca sa nu-ti mai incarce si ele mintea, si vei adormi pe acelasi fotoliu, unde te vei trezi dimineata, si de unde o vei lua din nou de la capat. Si din cand in cand vei iesi la aceasi pizzerie, cu aceasi prieteni, a caror glume deja le stii pe de rost, si vei comanda acelasi tip de pizza cu acelasi tip de bere, si o vei aborda in acelasi fel pe tipa blonda de la masa vecina, care iti va raspunde la fel de prietenos.

Si vei incepe sa iti urasti viata si jobul, de unde nu vei avea curaj sa pleci, pentru ca te platesc bine, si fara care nu-ti vei putea plati ratele la apartamentul imens in care stai singur, si nu iti vei putea intretine masina luxoasa in care te urci in fiecare dimineatza fara nici macar sa iti arunci ochii pe cer.

Si nu vei mai avea nici un hobby, nici un taram in care sa evadezi, pentru ca aia de la faculta nu te-au invatat asta, si pentru ca singurul tau interes este tehnologia, care te-a si facut robul ei, si pentru care traiesti de fapt. Si vei ajunge intr-o zi sa te intrebi pentru ce ai invatat, si pentru ce ai muncit atat? Si mai ales la ce ti-au folosit toata gramada de lucruri pe care le-ai adunat cu sarguinta pana atunci. Doar era clar ca toti vom ajunge in acelasi loc pana la urma, la fel de bogati cu la fel de multe acareturi dupa noi... Nu te-ai bucurat niciodata de frumusetea unei dimineti de primavara, n-ai avut niciodata o muzica sa te faca sa o iei razna, n-ai simtit niciodata pacea care te curpinde cand stai in parc si te cufunzi in cartea ta preferata. Si nimeni nu te-a invatat la faculta ca nu produsul finit este cel ce te face fericit, ci frumusetea drumului pe care il faci pana ajungi acolo.

Si asa ai ajuns un produs perfect al facultatii pentru care ai invatat tot liceul sa intri, si care va mai produce multi ani de acum incolo, mii de exemplare la fel de reusite ca si tine.
Felicitari, acum esti un om implinit!