Au fost Vineri, 22 oct in Daos, in Timisoara. Si mi-a placut foarte mult!
Initial am fost surprinsa ca se va tine in Daos, care este prin excelenta 'bar de roacheri cu plete si tricouri negre'. Dar pana la urma locatia mi s-a parut geniala. E un club foarte cozy, plin de lemn si caramida netencuita, cu podea de lemn, ce imi aducea teribil aminte de acasa si de perioada de liceu.
Au fost in total vreo 60 de oameni, foarte diversificati ca stiluri: de la adolescenti hipster-like (god, ce urasc termenul asta), la tineri de facultate, oameni mari si seriosi, artsy people care beau ceai si fumai tigari de foi, si oameni de ai casei, adica roacheri cu plete. Cel mai mult m-a impresionat un batranel cu chelie si barba lunga, ce isi instalase frumos un scaun pliant in fata scenei, si-a pus desaga jos, si doar statea si privea. A avut pe tot timpul concertului un aer foarte meditativ si atent. Ma intrebam de multe ori oare ce ganduri ii trec prin cap...
Eu am venit cu
Bloo si cu
Ada, care avea un par roscat superb si o expresie a fetei foarte tulburatoare.
Au urcat si baietii pe scena pe la 10. Au inceput cu doua din piesele mele preferate: Stay Right si Mighty Man. La Stay Right iar nu s-a auzit asa misto ca la Indie Da-i... dunno why. Mighy Man incepe sa imi placa mai mult acum. Unde sa mai pui ca suna mega-periculos si totally wacky. Au continuat cu piesele lor obisnuite: Lies, 2 Times, Silence, Get Away, Hey, Back In The Shop, Barracks. Si ne-au onorat cu 2 bisuri: The Sin si Stay Right din nou. Au cantat si o melodie noua "No", ce suna foarte atipic pentru ceea ce fac ei. N-am reusit sa o ascult foarte atent, astept o versiune inregistrata.
Publicul parea destul de rezervat la inceput, dar pana spre final s-au pus toti pe aplauze si strigate. Nu pot sa povestesc prea multe despre public, pentru ca eu stateam in 'primul rand' si eram mult prea absorbita de ce se intampla pe scena, ca sa mai observ ce se intampla in jur. Dar din ce am vorbit cu colegii din AIESEC dupa concert, pareau foarte impresionati.
Fata de anul trecut, in decembrie, baietii au sunat mult mai inchegat. Se simte o evolutie a trupei. De data asta am cantat la toate 'colaborarile cu publicul' initiate de Gopo. Alte dati mi se pareau putin cam fortate, dar acum... chiar imi venea sa cant, wow!
Chiar m-am gandit ce ii face pe The MOOoD asa de speciali fata de restul trupelor de pe la noi. Si am ajuns urmatoarele concluzii, nu neaparat in ordinea asta: 1. sunt o trupa de tineri charismatici; 2. au melodii ce abunda in energie cu un vibe foarte viu si saltaret; 3. au un solist care pe langa vocea neobisnuita, cristalina si foarte high-pitched (ce merge de minune cu sunetul de distorted guitar), are si o atitudine scenica de milioane.
Sunt in general doua tipuri de formatii: unele care lucreaza foarte cerebral si metodic, iar altele care lucreaza mai intuitiv, like 'go with the flow'. Pe The MOOoD tind sa ii situez puternic in cea de-a doua categorie. Acest lucru se simte in flow-ul si dinamica melodiilor. Momentele de loud and quiet se alterneaza si se anticipeaza foarte bine. Au chestia aia din Nirvana, din The Pixies... care fac melodiile 'just luvable & addictive'. Plus ca si partea vocala se imbina foarte bine cu instrumentalul. Bineinteles, mai exista mici scapari, dar in 80% din cazuri le iese.
Asa, sa revenim la concert... Dupa concert am reusit sa stau la povesti muzicale cu Bogdan si Mircea. Dupa ceva alcool la bord si starea de euforie creata ce concert, bineinteles ca am uitat sa intreb toate chestile relevante care voiam sa le stiu. :)) Nicely done! Poate cu alte ocazii. Oricum, baietii au fost foarte prietenosi, ceea ce m-a impresionat intr-un fel. :)
Ah, si uitasem sa spun despre asaltul gagicilor asupra lui Mircea de dupa concert. :)) E fenomenal, deci trupa asta are o priza la gagici de nu se mai poate... Ce fain e sa fii a guy in a band! Bineinteles ca Mircea a refuzat onorabil toate ofertele. Thumbs up, dude!! ;)
Asa, deci a fost un concert mega fain, m-am simtit extraordinar, si abia asptept sa mai vina dupa ce isi inregistreaza albumul!
Si acum sa ne intoarcem la viata noastra mediocra si neinteresanta. It's the usual post-concert depression... :|
credit poze: Robert de la timisoreni.ro
