10 ianuarie 2008

I asked the fog to wait, but she told me she has no time to kiss strangers.


De cateva zile domneste o ceata mistica peste Timisoara. Niciodata n-am crezut ca voi ajunge sa imi placa ceatza. De obicei aveam o senzatie ciudata de iritabilitate in prezenta ei. Umezeala patrundea pana in cel mai ascuns coltisor ar sufletului.

Dar acum, it's different... Iritabilitatea s-a trasformat in pace, armonie, protectie. Ca si cum aburii subtili ti-ar inveli sufletul si ti l-ar izola de restul lumii. Si te gasesti de multe ori plutind in aerul neclar, in lumina difuza, pe strazile inguste si intunecate scaldate in mister. As putea sa ma plimb si pana la podul din Calea Sagului pe un asa timp. Si credeam ca sunt singura care adora ceatza asta. Dar se vede ca mai sunt admiratori... There's Mishu too. In sfarsit avem ceva in comun...:D

Chiar ieri dimineatza treceam pe podul de langa catedrala. Era aproape ora 8. Si era un peisaj de mi-a luat respiratia. Era ca intr-un film cu vampiri. Dupa podul de piatra, care arata chiar sinistru in lumina confuza, se vedea o apa misterioasa din care ieseau si in care intrau aburi. Copacii de pe margine isi aplecau crengile pustii deasupra oglinzii aburite. Luminile ce strajuiau albia si semi-intunericul ii dadeau un efect inzecit . In casti se auzea To Bring You My Love de la PJ Harvey. Mi s-a facut pielea gaina... As fi vrut sa mai poposesc o secunda, sa savurez clipa, dar nu vream sa intarzii iar la laborator. Plus ca era mare forfota pe pod, deci, s-a dus...:(

Macar de aveam aparatul foto la mine. Cate momente nu ratam aiurea din cauza lucrurilor marunte care ne subjuga zilnic...

Take your time to... live. Pacat ca se ridica ceatza azi... It's sad. The fog doesn't want to wait...

5 comentarii:

Yogi spunea...

Ceea ce voiam eu sa exprim, de 10 ori mai poetic insa...

Bravo, chiar am resimtit nostalgie citind asta :P - din pacate acum (spre deosebire de ziua cu ceata), cand PORT caciula... este soare. :|

Ma rog... ceata aia a fost ceva special. Imi pare rau numai ca nu am stat mai mult timp pe afara :P

Susana spunea...

Eh... merci:) Ma bucur ca ti-o placut ce am scris.

S-o dus ceatza...:( Acu ii soare de ala tampit de iti bate in ochi cand ti-e lumea mai draga. x-(

alexz spunea...

Invata sa iubesti si soarele si ceata.Pe rand:)

YukiAme spunea...

si in bucuresti e la fel, si dap, si eu am ajus sa ma simt bine in ceata, sa intrezaresc stradute mici ivindu-se neasteptat, going nowhere and everywhere :)

Susana spunea...

@alexz: eh, nu urasc chiar asa mult soarele....:D Doar ca am geamurile spre sud, si imi bate toata ziua in cap, in monitor, peste tot. Si e obositor. Nu mi-ar strica niste draperii:P :)) Merci pour stopping by:)

@YukiAme: Ceata e magica. Mai ales cand traiesti intr-un oras in care ai ce sa admiri... Sper sa vina inapoi cat de curand:D Merci de comment:)