"sa privesti viata in fata...
intotdeauna...sa privesti viata in fata...
si sa o cunosti...asa cum este...
si in final sa o cunosti...
si sa o iubesti...pentru ceea ce este...
si apoi...
sa o parasesti."
(The Hours)
intotdeauna...sa privesti viata in fata...
si sa o cunosti...asa cum este...
si in final sa o cunosti...
si sa o iubesti...pentru ceea ce este...
si apoi...
sa o parasesti."
(The Hours)
Sa privesti viata in fata, sa o cunosti asa cum e... Oare cat de departe trebuie sa iti privesti viata ca sa o cunosti asa cum e? Suntem prea aproape de viata pentru a-i analiza valoarea si semnificatia. Suntem invaluiti de vise, de sperante (de multe ori desarte), de iluzii, suntem cuprinsi de ardoare, de nerabdare si cateodata ne simtim si nemuritori.
Sa fugi de viata, sa te ascunzi de ea, sa o diseci... dar sa n-o parasesti, sa revii. Sa revii mereu... Sa lupti din nou... si sa castigi.
.
10 comentarii:
...iar la sfarsit s-o stii pe de rost..
..s-o iubesti pentru cat ti-a oferit..
...anii, orele...
si vocea lui nicole kidman, cred ca a s revedea sfarsitul de 100 de ori, si tot mi-ar da senzatii superbe, m-ar face sa ma gandesc mai bine la ce traiesc si cum traiesc...simple cuvinte, un simplu si banal film poate:)
vocea ca voce, da ce prezenta avea. De obicei nu imi placea Nicole, dar rolul asta... a fost superb. Avea o privire asa de patrunzatoare, o fire asa de sofisticata, intunecata, jeez, o fost minunata. Cica o purtat un nas fals la filmari. De-ar arata mereu asa... Yuum!
Clar trebe revazut, macar finalul...
great movie about a great writer...putini cred ca au priceput stilul " virginia woolf'
uneori... unii... nu mai lupta.
iluziile se evapora, realitatea iti sufla in fata, si pielea ti se intareste... sangele alearga in vene, gandurile te-au parasit, orice speranta te-a parasit, intunericul iti este unicul salas care-ti mai ramane, nu-ti place dar nu mai vezi nimic si esti atit de aproape... respiratia e din ce in ce mai rapida, transpiri... si ...
cateodata, un nou inceput e prea departe pentru unii.
cateodata, e mai bine sa nu te gandesti, sa intelegi,
ca nu exista un scop, nu exista un drum anume,
singura care ne tine in viata e uneori iubirea... o iluzie,
speranta... iluzii viitoare.
...niste viermi frumosi
@DE: s-ar putea ca viata sa fie absurda, dar chiar merita sa mori in numele absurdului? Merita absurdul sacrificiul suprem? N-ar fi mai interesant sa traiesti absurdul? (teorii camusiene) Oricum nu mai ai nimic de pierdut decat viata, la care oricum voiai sa renunti... Sa traiesti ca si cum ai fi murit, fara scop, fara sperante. Poate ar fi un mod de a descoperi fericirea...
De multe ori ne simtim descumpaniti pentru ca nu reusim sa indeplinim scopurile pe care ni le impune societatea (sa ai gagica, sa ai masina, cariera de succes, 2 copii, viata sociala bogata, prieteni multi, etc). Dar fiecare existenta este speciala in felul ei. Si atat timp cat iti poti defini propriul stil de viata, si nu incerci sa atingi idealuri stupide, nu vad nici un motiv pentru care sa fii asa deznadajduit.
Totul tine doar de cum privesti viata...
mersi pentru ceea ce ai zis..
imi place cum judeci si vezi lucrurile..
dar nu era vorba de mine.. si nu vorbeam de mine.. faceam doar o analiza, o extrapolare a unei persoane pe care nu am l-am cunoscut, dar am auzit multe din povestile unor persoane apropiate mie, din pacate aceea persoana si-a luat viata..
ideea e ca o viata de om urmezi niste principii si-ti traiesti viata crezand ca vei fi mereu acolo... in top of things, problema e cand totul se naruie si tot ceea ce ai crezut(idei, certitudini, religie, etc) ca fiind niste stalpi se prabusesc ca un castel de nisip, implicit te prabusesti si tu...
din nou... nu e vb de mine. insa e trist cand observi ca asa ceva se intimpla... si se intimpla prea des!
oh, scuze... :D
nu ma refeream la tine, sa stii.
doar ca am eu obiceiul prost sa explic lucrurile generale la persoana a doua. De multe ori o dau in bara cu chestia asta. N-o lua personal, really, chiar nici prin gand nu mi-a trecut ca ar fi vorba de tine. Deci, peste tot unde scrie e pers 2 sg, pune pers 1 plural. Voia sa fie o chestie generala, dar, m-am grabit si... nah:P
Si eu am avut ceva prieteni cu tentative de suicid... E f trist. Probabil ca depinde si de personalitatea fiecaruia, gradul de pesimism, etc. E discutie lunga pe tema asta...
Am o vaga idee ca te cunosc, asa e?;;)
"Am o vaga idee ca te cunosc, asa e?;;)"
s-ar putea.. de ce zici asta?
globul meu de cristal...:P
:))
si ce zice globul tau de cristal?
Trimiteți un comentariu