Scriu pe Babylon Noise!!

Hello everyone,

In urma propunerii lui Marius de la Babylon Noise, de acum incolo sunt proaspat editor pe blogul anterior mentionat. I'm so excited! E un blog muzical pe care il urmaream de mult timp. Si dupa parerea mea e unul dintre cele mai faine de pe la noi. Because it's not about news, it's about moods!

Oke, deci nu mai postez aici, dar ma puteti citi pe Babylon Noise. Here's my first post. :D

3 ani de bloggereala... time to end.

Ma uitam azi prin arhiva blogului si ce sa vad... peste 2 zile, adica pe 6 noiembrie, implinesc 3 ani de scris pe blog. Nici nu stiu daca sa ma bucur de chestia asta. Ma mir ca am rezistat atata la grasa mea inconsecventa, si ma mir si mai mult ca nu pun odata punct, ci continui sa scriu chestii aiurea care nu ma entuziasmeaza nici cat lantzul de la buda. Asta in afara de review-uri, la care scriu cu mare patima, dupa cum se observa.

Ma uitam cu nostalgie la posturile scrise acum vreo 1 an jumate, doi... Cata pasiune puneam in ele. Nu mai am deloc elanul ala. Erau alte vremuri cand am inceput. Fenomenul de blogging abia prinsese radacini, eu eram foarte entuziasmata de noile mele descoperiri muzicale, aveam prieteni blogguitori de muzici, ne comentam reciproc posturile. It was pretty neat! Acu s-a dus totul pe apa sambetei... si a devenit totul foarte plictisitor.

A mai urmat si anul 4 de facultate care a fost "a living hell" pentru mine. Timpul pentru noi descoperiri era egal cu zero, la fel si nivelul de entuziasm, optimism si toate cele. Bloggeritul in anul ala incepuse sa o ia in jos pentru unii si in sus pentru altii. Si isi cam pierduse farmecul. Eu incepusem sa vad lumea cu alti ochi. M-am uitat bine in jurul meu si am observat ca ceea ce promovez pe blog nu are mare succes la populatia autohtona, ca lumea nu e foarte receptiva la nou, si ca gusturile muzicale sunt pana la urma o chestie pur personala, ce are doar legatura cu structura interioara si cu gradul de cultura al fiecaruia, si nici nu are atata importanta pana la urma.

In ultima vreme nici nu ma mai agit sa descopar trupe noi, actuale. Ma multumesc sa ma scufund in lumea anilor '60-'90. E magica. De ce se mai intampla astazi nu sunt prea curioasa... it's all been done before. Mai sunt maxim 10 trupe care mai au cu adevarat ceva de spus. S-a dus vremea artistilor care influentau generatii intregi, care rasturnau lumea cu susul in jos. The thrill is gone...

Contrar impresiei unora, nu sunt mare cunoscatoare de muzici, si niciodata n-am fost. Nu vreau sa stiu totul despre muzica. Nu stiu in ce an au scos Beatles primul album, si nici cati membri aveau The Smiths. Nici nu stiu cate albume au Nirvana. Dar stiu ca Led Zeps plateau ziaristi sa le inventeze "aventuri rock'n'roll" pentru a-i urca pe culmile succesului si ca Johnny Rotten avea un tricou pe care scria "I hate Pink Floyd". It's all about attitude, vision and passion. Restul scrie la wikipedia.

Singurul lucru care ma mai entuziasmeaza la locul asta e ca am ocazia sa promovez trupe care imi plac si curente muzicale mai edgy. Totusi locul asta e prea underground pentru asa ceva. Si underground in internet = zero. Si e probabil underground pentru ca nu am nici timp, nici motivatie, sa fac din blogul asta ce mi-as dori. Nici nu stiu daca mi-as dori sa fac ceva din blogul asta... Si sa continui in modul asta e o pierdere de vreme. Nu pot sa o mai lalai in continuare. Cateodata trebuie sa pui piciorul in prag si sa iei niste decizii. La inceputul postului inca nu eram decisa, dar acum m-am hotarat. Nu mai vreau sa postez aici pentru ca nu gasesc nici un rost si nici o placere. E greu sa renunti la anumite lucruri, dar cateodata trebuie.

Daca vrea cineva sa sa contacteze pentru vreo colaborare, guest post, etc, sunt foarte deschisa. Mail me at: susanaferenc [at] gmail [dot] com.

Ca incheiere, multumesc tuturor celor care m-ati urmarit pana acum. It's been a pleasure. Now it's time to go... Ma mai puteti urmari pe tumblr pe European Son. Ne mai vedem around... Ceau!

LCD Soundsystem covers Joy Division

.

LCD Soundsystem - No Love Lost

Now this is what i call dangerous!

Oigan + Gopo = Teenage LOVE Song

De pe albumul Sex With Onions a lui Oigan, chitaristul de la KUMM. Stiam ca a facut o piesa in care Marius Moise (aka Gopo) de la The MOOoD era invitat, si eram foarte curioasa cum ar suna vocea lui pe altceva... si bineinteles din nou suna fenomenal!!! Melodia se numeste Teenage Love Song. Check it out!

later edit: Intre timp am facut rost si de o poza thx to FeelGoodInc. Am ascultat melodia de minim 20 de ori si i'm highly addicted. Ador si versurile... genial!

Oigan - Teenage Love Song (feat. Marius Moise)

Si au fost The MOOoD...

Au fost Vineri, 22 oct in Daos, in Timisoara. Si mi-a placut foarte mult!

Initial am fost surprinsa ca se va tine in Daos, care este prin excelenta 'bar de roacheri cu plete si tricouri negre'. Dar pana la urma locatia mi s-a parut geniala. E un club foarte cozy, plin de lemn si caramida netencuita, cu podea de lemn, ce imi aducea teribil aminte de acasa si de perioada de liceu.

Au fost in total vreo 60 de oameni, foarte diversificati ca stiluri: de la adolescenti hipster-like (god, ce urasc termenul asta), la tineri de facultate, oameni mari si seriosi, artsy people care beau ceai si fumai tigari de foi, si oameni de ai casei, adica roacheri cu plete. Cel mai mult m-a impresionat un batranel cu chelie si barba lunga, ce isi instalase frumos un scaun pliant in fata scenei, si-a pus desaga jos, si doar statea si privea. A avut pe tot timpul concertului un aer foarte meditativ si atent. Ma intrebam de multe ori oare ce ganduri ii trec prin cap...

Eu am venit cu Bloo si cu Ada, care avea un par roscat superb si o expresie a fetei foarte tulburatoare.

Au urcat si baietii pe scena pe la 10. Au inceput cu doua din piesele mele preferate: Stay Right si Mighty Man. La Stay Right iar nu s-a auzit asa misto ca la Indie Da-i... dunno why. Mighy Man incepe sa imi placa mai mult acum. Unde sa mai pui ca suna mega-periculos si totally wacky. Au continuat cu piesele lor obisnuite: Lies, 2 Times, Silence, Get Away, Hey, Back In The Shop, Barracks. Si ne-au onorat cu 2 bisuri: The Sin si Stay Right din nou. Au cantat si o melodie noua "No", ce suna foarte atipic pentru ceea ce fac ei. N-am reusit sa o ascult foarte atent, astept o versiune inregistrata.

Publicul parea destul de rezervat la inceput, dar pana spre final s-au pus toti pe aplauze si strigate. Nu pot sa povestesc prea multe despre public, pentru ca eu stateam in 'primul rand' si eram mult prea absorbita de ce se intampla pe scena, ca sa mai observ ce se intampla in jur. Dar din ce am vorbit cu colegii din AIESEC dupa concert, pareau foarte impresionati.

Fata de anul trecut, in decembrie, baietii au sunat mult mai inchegat. Se simte o evolutie a trupei. De data asta am cantat la toate 'colaborarile cu publicul' initiate de Gopo. Alte dati mi se pareau putin cam fortate, dar acum... chiar imi venea sa cant, wow!

Chiar m-am gandit ce ii face pe The MOOoD asa de speciali fata de restul trupelor de pe la noi. Si am ajuns urmatoarele concluzii, nu neaparat in ordinea asta: 1. sunt o trupa de tineri charismatici; 2. au melodii ce abunda in energie cu un vibe foarte viu si saltaret; 3. au un solist care pe langa vocea neobisnuita, cristalina si foarte high-pitched (ce merge de minune cu sunetul de distorted guitar), are si o atitudine scenica de milioane.

Sunt in general doua tipuri de formatii: unele care lucreaza foarte cerebral si metodic, iar altele care lucreaza mai intuitiv, like 'go with the flow'. Pe The MOOoD tind sa ii situez puternic in cea de-a doua categorie. Acest lucru se simte in flow-ul si dinamica melodiilor. Momentele de loud and quiet se alterneaza si se anticipeaza foarte bine. Au chestia aia din Nirvana, din The Pixies... care fac melodiile 'just luvable & addictive'. Plus ca si partea vocala se imbina foarte bine cu instrumentalul. Bineinteles, mai exista mici scapari, dar in 80% din cazuri le iese.

Asa, sa revenim la concert... Dupa concert am reusit sa stau la povesti muzicale cu Bogdan si Mircea. Dupa ceva alcool la bord si starea de euforie creata ce concert, bineinteles ca am uitat sa intreb toate chestile relevante care voiam sa le stiu. :)) Nicely done! Poate cu alte ocazii. Oricum, baietii au fost foarte prietenosi, ceea ce m-a impresionat intr-un fel. :)

Ah, si uitasem sa spun despre asaltul gagicilor asupra lui Mircea de dupa concert. :)) E fenomenal, deci trupa asta are o priza la gagici de nu se mai poate... Ce fain e sa fii a guy in a band! Bineinteles ca Mircea a refuzat onorabil toate ofertele. Thumbs up, dude!! ;)

Asa, deci a fost un concert mega fain, m-am simtit extraordinar, si abia asptept sa mai vina dupa ce isi inregistreaza albumul!

Si acum sa ne intoarcem la viata noastra mediocra si neinteresanta. It's the usual post-concert depression... :|

credit poze: Robert de la timisoreni.ro

The MOOoD live la Guerrilla

In caz ca n-ati aflat deja, The MOOoD vin pe 22 octombrie din nou in Timisoara. De data asta in Club Daos, pe la ora 21. *asa, acum stau cu constiinta limpede*

I-am ascultat aseara pe The MOOoD la Guerrilla, si am atatea pareri si ganduri incat nu le pot lasa sa zboare pe geam.

M-am pus aseara pe la 11 mega obosita dupa un ditamai curs de acizi nucleici si o intalnire aiesec neproductiva pe ascultat, si nu m-am lasat pana nu s-a terminat tot podcast-ul. Pana acum intrasem intr-o faza in care nu ma mai impresionau asa de mult, but something changed now...

De data asta au sunat altfel fata de cum ma obisnuisem... chitara suna mai periculoasa, mai cu tupeu, umplea mai bine melodia. Deci thumbs up on that part!! Plus ca melodiile erau impregnate cu ceva electro-style high-pitched notes, care sunau foarte bine. Au progresat destul de mult pe partea de orchestratie, ceea ce ma bucura foarte mult, si ma face sa astept nerabdatoare albumul. Inca ma enverveaza unele bridge-uri & solo-uri, care imi cam rup filmul melodiei de multe ori, dar sa nu vorbesc despre asta acum... asta trebuia sa fie o critica pozitiva. :P

Ma bucur ca in sfarsit am reusit sa le ascult piesele "mai pe curat" asa, fara sunetul ala dogit din cluburi. It made all the difference to me.

Sunt doua piese mai noi, care au inceput sa imi placa mult de tot: Stay Right si Mighty Man. Stay Right am remarcat-o intr-o inregistrare de la "Indie Da-i" pentru modul periculos subversiv in care suna chitara aia, omg! La radio nu s-a auzit asa fain partea aia... Refrenul piesei e chiar wow, iar intro-ul parca da in Street Spirit de la Radiohead. Bravo baieti! Nice one!

Am avut norocul sa il aud pe Gopo cantand cu vocea cealalta, de cap si spada, cum dracu ii zice... :)) A aparut la sfarsitul unei piese, unde a sunat chiar interesant. La insistentele si acuzele cum ca ar fi control freak ale radio-gazdei, a mai bagat o repriza, care a sunat cam hmm... not so good. Acuma o paranteza: damn... ce ii asa rau sa fii control freak, frustrat, si alte adjective utilizate pentru a intimida adversarul, si a-l face sa dea chix? Da, sunt control freak, frustrat si toate cele, am piticu meu pe creier (ca toata lumea de altfel), care-i faza? GFY! Nu tre sa demonstrez nimanui nimic. Nah! Inchei paranteza. Ma mir ca Gopo s-a apucat asa sa demonstreze cum ca n-ar fi ceea ce ar fi acuzat, si a scos o megafalsatura in mijlocul frumusetii de cantare. Oh boy...

Si o chestie mega funny: Gopo nu s-a putut abtine, si iar a introdus un moment 'din ala' de colaborare cu publicul, jeez =)))))) When will it end, when will it end... LOLZ!

Oh, well... ar cam trebui sa inchei aici. Deci, mi-au placut foarte mult la radio aseara, si ma bucur ca in sfarsit am piesele la o calitate mai buna, sa le pot asculta in voie, ca deja mi-e rusine cu doar 6 listens The MOOoD pe last.fm :)) Ma pun imediat pe taiat podcast-ul...

Mai sunt 3 zile pana ii vad live... Si mai am minim 4 luni pana oi vedea albumul ala. Good times ahead!

MGMT covers The Velvets...

Avand o mare obsesie cu melodia New Age de la Velvets in ultima perioada, am gasit un cover a celor de la MGMT (care nu prea imi plac, in case you wonder), dar care mi se pare foarte fain, in sensul ca e chiar genial... Nu stiam ca si MGMT sunt fani Velvet Underground. De fapt, daca ma gandesc... cam toata populatia anglo-saxona e. ;))

Nu stiu exact despre ce e melodia asta, dar pe mine ma duce cu gandul la o aventura fan - megastar. Am citit ca ar fi adresata unei actrite, Kim Novak, whatever. Ma cam dezamageste cand aflu semnificatia adevarata a unor melodii, pentru ca pentru mine insemnau altceva inainte. Cred ca e bine cateodata sa iti pastrezi semnificatia proprie... atata timp cat nu o sa pui White Wedding a lui Billy Idol la vreo nunta :))

In ultimul timp am gasit o multime de coveruri foarte misto Velvets. Cred ca o sa urmeze un post cu asa ceva... ;)