Aseara m-am uitat de doua ori la concertul Nirvana Unplugged in New York. Si asta dupa ce seara era rezervata pt Down by Law a lu Jarmusch... Sorry Bog :D Asa m-o apucat un chef de Nirvana. O venit iarna... si ei aduc atmosfera aia magica de Seattle, care imi aduce aminte de liceu, si de acasa, care ii un fel de Seattle romanesc. Si Kurt cu flanela lui de lana si chitara aia super ciudata... vai ce frumos. Oare cum ii sa devii obsedat de Nirvana la 23 de ani? :P O sa imi treaca pan la Craciun...
Sper ca am embeduit clipu care trebe, ca nu imi mai merge flash playeru pe comp:P
. De cand cu blogul meu asta nou... aproape am uitat de asta vechi. :P Oricum, tumblr rocks! *addicted*
And today... a classic: Don't Explain. Cantecul e original scris de Billie Holliday, se spune, dupa ce l-a vazut pe sotul ei venind intr-o seara cu urme de ruj pe gulerul de la camasa. Tipic... :P
Va mai aduceti aminte de Sarmalele Reci? "Violeta duce galeata la gunoi... " Ce meserie faceau acu cativa ani... N-am mai auzit de mult de ei, si m-am documentat. Cica au scos un nou single in primavara anului asta, Durerea-i un alint. Nu mi se pare prea stralucit. Album, pare-mi-se, vor scoate in Decembrie, adica... luna viitoare :D:D si se va numi Seara la opereta. Sunt foarte curioasa cum va fi.
Si acum sa ne delectam cu ceva mai vechi, de pe primul lor album, Tara te vrea prost (1995).
Pentru ca se potriveste zilei de azi... si pentru ca ador melodia asta :P
De Teenage Jesus & The Jerks noh... mai tre sa zic?:D No-wave, bla bla... new york, '77, Lydia Lunch, ex CBGB waitress sick and tired of punk & rock clishees decided to start a band that sounded totally different, and... tadam, here's TJTJ.
Excuse me, i'm just being fascinated by this nighmaric psycho-nevrotical alchemy of obsessing sonic turbulences...
Trupa (or whatever) pare a fi din Londra, canta un fel de industrial, experimental, no-wave. Ze guy activeaza din 2003. Are 3 EP-uri scoase in editii ultra-limitate: The Secret Plot, A Girl's Strife, Summer Love Songs.
. Hello everyone! Mai traiesc... in caz ca va intrebati:P Am terminat si faculta, am dat si licenta. M-am retras in barlogul meu de la munte, din nou, sa imi refac fortele.:P
Pentru ca compul meu de acas poate fi considerat neglijabil, iar netul lipseste cu desavarsire, am inceput sa redescopar frumusetea erei pre-digitale. Mi-am regasit walkman-ul (remember??) si colectia de casete. God damn it, it's so much fun... te uiti la coperta fiecarei casete, o deschizi cu grija sa nu sara carcasa, o invarti cu pixul atlas, sa nu consumi bateria, o pui in casetofon, dai play, derulezi, o intorci pe partea ailalta, oh, god, i missed this so much. :D:D:D Un mod foarte eficient de a redescoperi valoarea muzicii. Un album nu mai e doar o colectie de 12 melodii aruncate aiurea in player. Are pe langa identitatea conceptuala, una fizica si emotionala. Isn't that great?
In fine, sa terminam cu filozofeala si sa trecem la lucruri mai concrete. Gasisem o caseta cu INXS, o trupa ce n-am mai ascultat-o de ani buni. E una din acele trupe care au un sunet unic si inconfundabil, si un solist cu o voce si o prezenta scenica de milioane. Intotdeauna l-am privit pe Michael Hutchence ca pe o trecere de la Jim Morrison la David Gahan.
Cred ca toata lumea isi mai aduce aminte melodia Need You Tonight. Am aflat recent ca celebrul riff din melodie a fost compus de Andrew Farriss (claparul trupei) in timp ce astepta un taxi care trebuia sa il duca la aeroport. Farriss l-a rugat pe sofer sa astepte putin (ce s-a dovedit a fi o ora :P), dupa care a fugit in camera de hotel si s-a pus frumusel sa transcrie melodia, in timp ce soferul de jos scotea fum pe urechi de nervi.
Melodia se gaseste pe albumul Kick, din 1987, si a fost cel mai de succes single al trupei, atingand #1 in Billboard Hot 100 si #2 in UK Singles Chart.
INXS - Need you tonight
Si acum, ma pun sa downloadez discografia, musai. Ii buna la ceva si era asta digitala...:D
A aparut de ceva vreme noul album Sonic Youth: The Eternal. Si imi place de moooor!! E mult mai reusit decat precedentul, Rather Ripped. Are putin din dinamismul si energia Daydream Nation, Goo, ceva din melancolia de pe Sonic Nurse, si ceva mai mult din noise-ul specific pentru care sunt renumiti. Again, mesaje sociale, politice, ascunse in poezie. Just wonderful...
Nu mai sunt la fel de feroce ca in anii 80, au imbatranit si ei... desi daca ii vezi live, arata si se misca la fel de tineresc ca intotdeauna. Thurston si Kim arata la fel ca acum 30 de ani. Banuiesc ca muzica te mentine mereu tanar.
Au deja un videoclip tare fain la piesa Sacred Trickster. Imi place foarte mult si Anti-Orgasm si Malibu Gas Station, si... toate cred:D Vocea lui Kim e foarte prezenta pe album, ceea ce e chiar wow, cause hell, i love 'er voice!!!
In sfarsit un album reusit lansat anul asta... Yeay!! Vedeti, imi place sa fac si critici pozitive :p
Şi când mă gândesc că atunci când a apărut albumul ăsta (White Chalk) mi se părea aşa de ciudat... (în sensul negativ:P). Acum a devenit unul dintre preferatele mele. E o muzică dintr-o altă lume... pian, rochii cu volane, case mici, dichisite şi întunecoase, pe un deal mare şi verde.
Totul e complet diferit faţă de stilul cu care ne-a obişnuit PJ de ani de zile. Îmi place totuşi că experimentează mereu, şi îi mai şi iese bine de fiecare dată. She's so perfect... Sometimes i sit and wonder: is she human?
A pure divine & devilish voice from another world...
. OMFG and Holy Mary, Mother of Jesus, i can't believe this... Just listen, i have no words... De cand visez la asa o melodie din partea Placebo!!! Aaaah... Acu pot sa imi toc venele linistita:D Una, una jumate, doua, doua si un sfert...
. This band is so lovely... De fiecare data cand nu stiu ce sa ascult imi cad ochii pe Violent Femmes. Au un aer naiv si ludic... un fel de muzica a adolescentului frustrat cu minte infierbantata. Cel putin in cazul primului album... Sunt o combinatie asa reusita si foarte originala de punk si folk, au niste versuri atat de impertinente si in acelasi timp inocente, incat nu pot decat sa iti atarne de buze un zambet incurcat.
Violent Femmes sunt o trupa americana din Wisconsin, fondata in 1980. Au scos primul album in 1982, ce se cheama tot Violent Femmes, si care a ajuns sa primeasca platina abia la 10 ani dupa lansare. Si e just brilliant. De fiecare data imi place si mai mult. Nici macar nu pot spune care piesa imi place cel mai mult... Le ador pe toate, incepand cu binecunoscuta Blister In The Sun si... pana la bonus track-uri. Get it here!
[Violent Femmes - Ugly]
Ugly este un bonus track la albumul de debut. Nu e foarte reprezentativa, dar imi place... imi aduce aminte de copilarie...
your so ugly all the time ugly you ain't no friend of mine ugly you could bet it on the bank say why why why would I lie to you why would I lie why would I lie your so ugly la la la la so ugly....
. I'm taking a ride with my best friend... Astea sunt versurile ce mi-au sunat in cap toata ziua, si imi vor suna si in continuare, pentru ca nu pot sa ma opresc din ascultat. Cat de faini au fost si Depeche Mode la vremea lor... Mai tin minte cand stateam toata ziua si derulam caseta cu pixul sa ma aud inca o data ritmurile ce ma faceau sa o iau ranza. Bine ca s-a inventat winamp-ul cu repeat intre timp:P
Never Let Me Down Again este al nouasprezecelea single scos de Depeche Mode, si se gaseste pe albumul Music For The Masses din 1987. Melodia a devenit foarte indragita de fani mai ales pentru faptul ca Gahan isi misca tot timpul mainile deasupra capului spre sfarsitul melodiei in showurile live. Si asa s-a ajuns prin '88 ca 80000 persoane faceau aceasta miscare in sincron impreuna cu Gahan de pe scena, lucru ce s-a transformat intr-un obicei in toata regula de-a lungul anilor.
Dupa cum bine stiti, Depeche Mode vor veni din nou la Bucuresti pe 16 mai. Mergeti si va luati bilete, ca o sa va para rau de nu... Jeez, abia astept!!! Imbulzeala maxima sa fie:P Si sa dam din maini pe Never Let Me Down...
Ah, si mai voiam sa zic ca Smashing Pumpkins au facut un cover la melodia asta. Mare pierdere de vreme...
.All these things come through my head... lumina anemica de la ora 11, moleseala, melancolie, si totusi... prea multa lumina, prea multe ganduri. Si scaunul se invarte, mintea se invarte, incerc sa dau de ceva coerent, ceva consistent, ceva palpabil... Unde au plecat toti? Lumea s-a schimbat, eu am ramas in acelasi vid... Vidul ma iubeste, si eu la fel, ne intelegem excelent de ceva ani... suntem nedespartiti. Nu-mi displace. Incep sa aud acorduri stangace de chitara, miros de minte incinsa si de degete coclite, si apoi si mai departe vad lume zbierand, vad trupuri ce se strivesc de un gard, simt aer fierbinte si umed, un tricou alb si transpirat... e undeva acolo, intr-un vis... departe.
Good night, another bad morning...
"I wanted to be more forward thinking, I wanted to make something that had it's head in tomorrow and wasn't some museum pastiche of some fucking sixties band. It seems like everything gravitates towards that now in guitar music." (Jamie Hince)
Cred ca asta e prima melodie de la YYY care imi place cu adevarat. And what a dark, sexy, glamorous Karen! Down Boy face parte de pe EP-ul lansat in 2007, Is Is, al carui producator a fost Nick Launay "vinovat" pentru Flowers of Romance a celor de la Public Image Ltd. Good choice!
Yeah Yeah Yeahs vor scoate anul acesta un nou album pe 13 aprilie, se va numi It's Blitz! si dupa spusele lor, va suna putin diferit fata de ce au scos pana acum. Primul single Zero va fi lansat pe 6 aprilie, dar poate fi ascultat pana atunci si pe pagina lor de myspace. Nice, dat eu tot raman cu Down Boy... ;))
. "It doesn't matter if we all die". Asa se deschide cel de-al patrulea album The Cure - Pornography. O poveste parca rupta dintr-un film de groaza, un cantec ce te bantuie, te chinuie, te face iti smulgi parul din cap, sa urli si sa surzesti...
Pornography este considerat unul dintre albumele cheie ale gothic rock-ului din toate timpurile. E ciudat, deoarece pentru mine The Cure nu au insemnat niciodata gothic.
Nu am apucat inca sa ascult ultimul lor album in totalitate. Din cate am ascultat nu am ramas prea impresionata. Suna foarte light. Tin minte ca mi-a sarit putin in urechi Freakshow... Imi pare rau ca nu mai au profunzimea si forta de la inceput.
Ma gandesc dupa peste 20 de ani de cantat, inregistrat, compus, cum ar fi sa te retragi complet... Ce ai face dupa? Ce ai face cu toate gandurile ce nu te lasa sa dormi, unde le-ai scrie, cui i le-ai canta? Cum te-ai simti cand te-ai vedea intamplator la televizor, si ai sti ca nu vei mai face niciodata asta... Vei mai avea inima sa mergi la concerte si sa stii ca locul tau va fi mereu in public, ca nu vei mai pasi niciodata pe bucata aceea de scandura care te face sa te simti pentru ceva minute stapanul universului?
Stiu ca The Cure voiau sa se retraga dupa Bloodflowers. E bine ca nu au facut-o pana la urma. Sunt multumita si cu albume din astea mai slabute, ca 4:13 Dream...
Salut la toti. N-am mai trecut de mult pe aici... Merry Christmas, si tot ce se zice de Craciun, u know... Nu imi mai place sa scriu urari de Craciun. Semnificatia Craciunului s-a pierdut intre sarmalute, sorici, fripturi, oua umplute, cadouri, brazi impodobiti, costume rosii cu blanitza alba, si sa nu uitam de galeata de vin pe care o dai pe gat sa iti amintesti de viata multumitoare pe care o duci... In toata agitatia asta nu stiu cine se mai gandeste cu adevarat ca pe vremea asta, acum vreo 2000 de ani s-a nascut un om datorita caruia avem astazi ceea ce se cheama crestinism. Nu ca omenirea n-ar fi putut exista fara, dar totusi, sa nu ne ratacim printre sarmale...
In fine, sa revenim la lucruri mai... muzicale. Mi-am adus zilele astea aminte ca am cont pe last.fm :D. Imi pusesem, odata, la favorite o melodie care imi placea pe vremea aia foarte mult: Arctic Monkeys - No Buses. Am ascultat-o din nou, si tot imi place. Deci, sa fie pe blog...:P
Cred ca asta a fost ultimul post pe anul asta... La anu o sa incerc sa postez mai des. N-o sa prea am timp de blog nici cat am avut pana acum, dar o sa ma straduiesc. Promit.
Un an nou fericit la toata lumea, mai bun decat cel care a trecut... Si toate chestiile alea default, u know:P:P
Te uiţi din nou afară la grămada de frunze aurii atârnate de crengi, scăldate în soare şi te gândeşti că în curând se vor transforma într-o pastă neagră şi îngheţată. Şi îţi aduci aminte de sufletul tau, trist şi singuratic, şi de tornada de întamplări ce ţi-a dat peste cap zilnica şi silita luptă anti-rutină. A venit atât de libertină, atât de fragilă, atât de năucitoare, încât simiţi în orice moment că va pleca spre zări străine, lăsându-te să te întorci la chinul pustiu pe care îl îmbrăţişezi zilnic. Te întrebi dacă nu e o altă halucinaţie a disperării tale...
"I am just a dreamer, and you are just a dream..."
Îţi vine din nou o melodie în minte, o melodie care nu ştii exact în ce fel şi de ce se potriveşte, dar simţi că are aceeaşi vibraţie cu a sufletului tău. It's the one... at least for today.
. Astazi la melodia zilei avem... Lush cu unul dintre cele mai mare hituri al lor, Ladykillers.
Lush au fost o formatie de shoegaze, britpop, dream-pop britanica, ce a activat din anul 1988 pana in 1996. Odata cu lansarea primului lor EP, numit Scar, in 1989, trupa a devenit una dintre cele mai vandute din scena indie in UK.
Al doilea album, Spooky, lansat in 1992 a starnit multe critici datorita producatorului Robin Guthrie, care a fost acuzat ca a indepartat foarte mult soundul albumului de idea originala a trupei, facandu-l sa sune foarte similar cu muzica celor de la Cocteau Twins.
Anul 1996 reprezinta un an crucial pentru trupa, deoarece au loc doua evenimente foarte importante: lansarea celui mai bine vandut album de pana atunci, Lovelife(de pe care face parte si Ladykillers), si moartea bateristului Chris Acland, lucru ce duce la destramarea trupei.
Trivia: Coverul celor de la Lush a melodiei The Rubinoos - I Wanna Be Your Boyfriend, (reintitulata I Wanna Be Your Girlfriend) a fost citata intr-un proces intentat de catre Rubinoos lui Avril Lavigne, deoarece piesa semana foarte mult cu melodia Girlfriend a domnisoarei.