The Black Angels

Tocmai am descoperit trupa asta, si mi se pare pur si simplu geniala. Am ascultat deja cele 2 albume pe care le am de mai multe ori si de fiecare data raman proasta la cat de complex si coerent suna. Sunt o combinatie dark de psychedelia, Velvet Underground era blues & noise impressed rock'n'roll, au ceva si din era post-punk, inceput de shoegaze a la Spacemen 3, un vocal cu timbru de bass a carui mod de a "atarna cuvintele pe muzica" imi aduce puternic aminte de Jim Morrison.

Trupa e din Texas, USA, si au inceput cantatul prin 2004. Numele trupei e inspirat din melodia The Black Angel's Death Song de la Velvet Underground, iar logo-ul lor are incorporat portretul lui Nico din VU. Asta poate sa faca cat se poate de clar de unde se trag... :))

Au 3 albume pana in prezent: Passover(2006), Directions To See A Ghost(2008) si Phosphene Dream(2010), pe care inca nu l-am ascultat. Au mai colaborat la melodia Natural Selection de pe albumul UNKLE lansat anul acesta, care mi se pare foarte slab, btw...

Dati-le o sansa, si luati de ascultati: Passover, Directions To See A Ghost.

The Black Angels - You on the Run

The Cramps

.

Si ca tot zisesem in postul anterior de The Cramps, acu mi-am dat seama ca n-am scris niciodata pe blog despre ei. :(

The Cramps au fost o trupa americana de garage punk formata in principal din doua personaje foarte 'colorate': Lux Interior (solist) si Poison Ivy (chitarista), sot si sotie. S-au infiintat din '76, si au terminat distractia chiar anul trecut, cand a dat coltul solistul. Au facut si ei parte din miscarea punk new-yorkeza nascuta prin intunecimea din CBGB. Sunt o combinatie tare ciudata de punk, rockabilly, glamour, horror movies, pre-goth, sexual fetishism, drunkeness & awesomeness.

Si acum gata cu laudele, si va las cu o prestatie memorabila a I Was a Teenage Warewolf. Tineti-va bine!! ^_^

The Milkshakes - Red Monkey

.

The Milkshakes a fost un proiect de-a domnului Billy Childish ce s-a desfasurat intre 1980-1984. Sonic i-as situa intre punk si rockabilly, ceva asemanator Link Wray si The Cramps, dupa cum puteti asculta.

Chiar imi era dor de muzica de asta dezbracata pana la oase. Nu stiu exact cum sa explic, dar... e o muzica dezbracata de toate artificiile si poleielile, si lasata asa cum e ea de la dumnezeu, in stare bruta si pur geniala. Yuumz!! And so lo-fi, oldschool... *_*

Billy Childish e genu de om care a facut de toate la viata lui: de la perindat prin zeci de trupe (The Mighty Cesars, The Headcoats, etc), proiecte solo, colaborari, etc, la pictura, meditatie budista, scris romane, poezie si alte minunatii.

Cred ca mi-ar trebui o viata intreaga sa il intorc pe toate partile, deci... luati de ascultati! ;)

Rowland S. Howard - Dead Radio

.

Domnul posesor al vocii atat de grave si clare de mai jos a fost chitaristul grupului punk The Birthday Party, in care a activat si Nick Cave in inceputurile sale. Dupa destramarea formatiei, Rowland a perindat diverse grupuri obscure ca These Immortal Souls, Crime and The City Solution, a colaborat cu Lydia Lunch, cu Nick Cave & The Bad Seeds, cu Henry Rollins, etc. In 2000 a scos primul lui album solo, numit Teenage Snuff Film, album din care face parte si Dead Radio. In 2009, in octombrie a scos al doilea album solo, Pop Crimes, dupa care a dat coltzul pe 30 decembrie, din cauza cancerului la ficat. RIP! Si mai usor cu beutura in rai, domnuu...

Pavement si High Fidelity

.

A inceput sa imi placa Pavement. Si asta dupa ce am vazut filmul High Fidelity de vreo 3 ori. Avea tipu ala un perete moooov :X si un poster mare cu Pavement pe hol langa usa. Filmul o fost cam bullshit asa, comedie de hollywood, lovestory cu rasturari de situatie si happyend, blaah. Dar au fost cateva chestii faine in el: in primul rand o avut un soundrack super tare, personajele principale erau obsedate de muzica indie si detineau si lucrau intr-un recordstore, si aveau case pline de discuri obscure, si... juca Jack Black, si mi-o mai placut un citat de la sfarsit, ca barbatii se insoara cand se satura de experimentat (which can be true...).

Revenind la Pavement, am ascultat mult albumul Crooked Rain, Crooked Rain din 1994. Si mi-a intrat foarte mult la inima. Nu prea stiu ce melodie sa postez, pt ca imi plac toate. Ma mai gandesc...

Pavement, cum probabil stiti deja, au fost o formatie foarte importanta de lo-fi din anii '90. Ca influente au avut The Replacements, The Fall si Sonic Youth. Solistul, Stephen Malkmus, e cunoscut pentru intrigi serioase cu Billy Corgan datorita versurilor melodiei Range Life. Au scos 5 albume de studio in nu prea lunga lor viata. S-au despartit prin 1999, dar cica planuiesc ceva reunion anul asta. God knows...

Asa, m-am hotarat si la melodie. O sa fie Range Life, pentru ca asta o cant in gand cel mai des. Desi parca... uff, sunt o gramada mai faine. O pun pe asta si va dau si albumul, nah! :p Sa il ascultati ;)

Pavement - Crooked Rain, Crooked Rain (1994)

Pavement - Range Life

Confesiuni muzicale de anul nou

.

Asa lene am tot timpul sa scriu pe blog... Da acu m-am enervat, si zic tot ce n-am zis anu trecut. Despre trupe noi si vechi, despre ce am mai descoperit, ce m-a enervat, etc. Noh, let's begin, dumb lazy ass:P

Umm... asa, anu trecut s-au infiintat Dead Weather parca, nu? Moama ce trupa de trupa... revelatia anului. Come on... Alison Mosshart, Jack White, si tipu ala din QOTSA, cu dracu il cheama... si LJ din Raconteurs, jeez!!! Atatia muzicieni talentati intr-o singura trupa... Ador albumul lor, Horehound, si cred ca as face orice sa ii vad live. Am inteles ca lucreaza la al doilea album deja, so... fucking hell, can't wait. Ah, si ador 60 ft tall.

Ca tot ajunsesem la Alison, si The Kills pregatesc un al patrulea album, deci... weeee!!!

Si ca tot am zis de Jack White, god... au inceput sa imi placa Raconteurs. Le-am ascultat primul album, si imi place foarte mult. E mai clasic ca sound, asa, dar e fain. Am vazut si filmul It Might Get Loud, unde Jack White, Jimmy Page si The Edge (U2) se intreceau in ale chitaritului si isi povesteau inceputurile muzicale. M-a impresionat foarte placut abordarea lui Jack, he's got some genius bright & dark sparks there, yep, yep!! Incepusem sa 'get a crush' on Jack White, dar acu mi-o trecut. He's hot though...

Am inceput sa mai ascult o trupa pop suedeza, The Knife. Au un sound tare spooky si imi aduc un pic aminte de Bjork la weirdness. Ultimul lor material, Silent Shout, din 2006 e chiar misto.

The Raveonettes au scos un nou album in 2009, In And Out of Control. Nu e rau, dar... nici genial: bun de ascultat pe post de radio. Au lasat noise-ul mai mult pe domeniul trecutului, si au revenit putin la stilul lor de debut. Lust Lust Lust (2007) mi se pare cel mai bun album al lor de pana acum. Aveam chiar o obsesie cu Ally Walk With Me. I feel sad.

Asaaa, s-au lansat The Horrors, si asa nu imi plac!!! Toata lumea ii moarta dupa ei... Pentru mine sunt doar o combinatie ieftina de Joy Division, Echo & The Bunnymen, cu atitudine de bad punks a la The Cramps. They bore me to death.

Celalalte formatii noi aparute in curentu lu pesHte de post punk revival idem. Ce ii asa interesant sa copiezi la nesfarsit vocea lui Curtis si sa variezi pe liniile de bass ale lui Peter Hook nu stiu... Unde sa mai zic ca toate suna cam la fel, god damn it!

Ce sa mai zic... am devenit mare fana Velvet Underground anu trecut. Am vazut filmul The VU & Nico al lui Andy Warhol. Mi s-a parut superb. Mai am in plan ceva filme de-a lui Warhol anul asta... Am inceput sa ascult si albumele solo ale lui Nico. Imi plac.

Acu mi-am adus aminte de My Bloody Valentine. Nu trebuiau sa scoata un album si sa revina & stuff?? N-am mai auzit nimic nou de ei. Oare s-au razgandit?

Hmm... nu imi mai vine nimic interesant in minte acum, in afara de niste trupe naspa ce s-au lansat anu trecut si cu care nu imi mai bat capu sa le mentionez. Well, i guess that's it? Cam scurt... :D

No Bra

.

Here's some crazy girl-headed band whispering lyrics about pornography & narcotics on electronic beats...

I strangely enough seem to like them:D

No Bra e compusa din Susanne Oberbeck, adica domnisoara fara inhibitii de mai sus, si Dale Cornish. Au inceput treaba prin 2003 in Londra. Au lansat un album Dance and Walk in 2006. Single-ul Munchausen lansat in 2005 a avut ceva succes prin clasamentele underground. Are versuri destul de amuzante si inteligente, si cred ca e si melodia mea preferata de la ei.

Luati de ascultati: Dance and Walk (2006)

Myspace: www.myspace.com/nnobra

Scarfo

.

Cum imi plac mult The Kills, ma intrebam prin primavara oare ce ispravi au mai facut membri trupei pe la inceputuri... Si am aflat asa:

Jamie Hince a cantat prin tinerete intr-o trupa numita Scarfo. Faceau un punk-rock cu tente alternative. Ca stil mi se pare ca seamana mult ca stil cu ce faceau Placebo prin '96. Acum nu pot sa zic cine de la cine s-a inspirat, pentru ca amandoua trupele au inceput in 94, si solistii, adica Jamie Hince si Brian Molko au fost prieteni si colegi de an la Arta Dramatica la Goldsmiths College. Poate mai schimbau idei prin pauze:P

Scarfo au reusit sa inregistreze doar 2 albume, Scarfo in 1995, si Luxury Plane Crash in 1997. Pe urma, din pacate, s-au despartit. Sau poate din fericire, ca altfel poate n-am fi avut azi The Kills. :P

Luati de ascultati: Scarfo - Luxury Plane Crash (1997)

Semiosis, post-rock craiovean

.

La inceputul acestei veri asta am descoperit o trupa romaneasca care m-a pus putin pe ganduri. Va sa zica putem si noi sa facem muzica buna? I guess... Incepem si noi incet incet sa mai scoatem capusorul din mormanul de uscaturi...

Semiosis e o trupa infiintata in anul 2008 in Craiova. Canta un fel de post-rock, ambiental, experimental, ceva a la Exposions In The Sky, Aphex Twin, etc:P Au lansat anul acesta un album numit Pictural ce se poate descarca gratuit de aici. Au si Myspace...

Oare nu vin si prin Timisoara? :D

Semiosis - Recovery

HTRK (Hate Rock Trio)

.
De cand n-am mai scris... Rusine sa imi fie! Deh, lenea cucoana mare:P De acu o venit toamna, deci lumea se apuca de treaba, right? Ar cam fi cazul... :-s

Si acum sa terminam cu scuzele, si sa trecem la... HTRK (sau Hate Rock Trio, cum le mai zice).

Fantasticii tinerei de mai sus sunt originari din Melbourne, Australia, si canta impreuna de ceva timp, adica de prin 2003. Au pana acum doar 2 albume: Nostalgia(2007) si Marry Me Tonight(2009). Daca ar trebui sa ii bag intr-o cutie... sa zicem ca ar canta un fel de noise rock, no-wave, shoegaze. Important e ca suna fantastic de bine, combinand excelent un ritm cu iz tribal (asigurat e o drum-machine si percutia solistei Jonnine), linii de bas minimaliste si riffuri de chitara foarte bogat texturate.

Nu sunt ei foarte cunoscuti, dar au cantat deja in deschiderea unor artisti consacrati, ca Lydia Lunch (Teenage Jesus & The Jerks), Yeah Yeah Yeahs, Fuck Buttons, fapt ce sper ca le va oferi deschiderea de care au nevoie.

HTRK - Look What's Been Done

Want some more? HTRK - Nostalgia(2007)

Myspace: http://www.myspace.com/htrk

Enjoy!

La Roux - In For The Kill

.

Daca va uitati mai mult pe la TV, e imposibil sa nu stiti melodia In For The Kill, pt ca e pur si simplu addictive. Mi-a placut de prima data de cum am ascultat-o, la fel ca si trupa de altfel.

Elly Jackson (solista) e simply gorgeus... (inca nu o bate pe VV of The Kills). Arata ca si cum ar fi zbughit-o de pe podiumurile Dior. Imi place de mor freza pe care o are, tzoalele traznet pe care le poarta (le creaza impreuna cu o amica), machiajul, atitudinea, vocea, si... extraordinarul electro-pop minimalistic pe care il face cu colegul ei de trupa, Ben Landmaid. Au totusi ceva diferit fata de remorca de trupe indioase ce s-a rasturnat peste Europa in ultimii ani.

Trupa s-a lansat abia anul trecut, in 2008, si au castigat deja destule premii la categoria Best Newcomer. Albumul de debut, La Roux, a fost lansat anul acesta, si se intelege excelent cu topurile pana acum.

Incepusem sa ma indragostesc de trupa... asta pana cand m-am pus frumos sa le ascult tot albumul. In afara de cele 4 single-uri lansate, si inca vreo 2 melodii, suna cam boring: piese ce seamana intre ele - variatiuni pe aceeasi tema. Poate pentru urmatorul album vor fi mai inspirati... Am auzit ca au deja destule idei pentru a-l pune in practica. Le dau destul credit. Imi plac totusi si asa, cu tot cu piesele de umplutura de pe album:P

Sonic Youth - The Eternal

.

A aparut de ceva vreme noul album Sonic Youth: The Eternal. Si imi place de moooor!! E mult mai reusit decat precedentul, Rather Ripped. Are putin din dinamismul si energia Daydream Nation, Goo, ceva din melancolia de pe Sonic Nurse, si ceva mai mult din noise-ul specific pentru care sunt renumiti. Again, mesaje sociale, politice, ascunse in poezie. Just wonderful...

Nu mai sunt la fel de feroce ca in anii 80, au imbatranit si ei... desi daca ii vezi live, arata si se misca la fel de tineresc ca intotdeauna. Thurston si Kim arata la fel ca acum 30 de ani. Banuiesc ca muzica te mentine mereu tanar.

Au deja un videoclip tare fain la piesa Sacred Trickster. Imi place foarte mult si Anti-Orgasm si Malibu Gas Station, si... toate cred:D Vocea lui Kim e foarte prezenta pe album, ceea ce e chiar wow, cause hell, i love 'er voice!!!

In sfarsit un album reusit lansat anul asta... Yeay!! Vedeti, imi place sa fac si critici pozitive :p

Minuscule Hey

.

Din categoria The Kills, John & Jehn si alte duo-uri de rock minimalistic cu influente post-punk si cu drum-machine in dotare… au rasarit de curand Minuscule Hey. 

Minuscule Hey isi au originile in Bordeaux, Franta. Doi membri, bineinteles:

• Emily, cantatoare de bass, flaut, calamina, crincrin si voce
• Laurent,  cantator de chitara, clape, flaut, percutie, glockenspiel si voce

Printre influente ar fi: Beatles, Fiery Furnaces, Sparks, Velvet Underground, The Kills, Moldy Peaches, Radiohead.

 "What do they sound like? Imagine if Prinzhorn Dance School had both more melodies and more fun, and recruited David Byrne's deadpan lyrical delivery. Then make 'em French. It veers from the obscure art-school type 'what the fuck' to Belle and Sebastian style twee, all the while sticking well and truly to the "moins c'est plus" premise. Why are they so great? They're the first band we've EVER listened to which asks questions of why Phoebe from Friends didn't ever release 'Smelly Cat' ('Watch Out The Sillycats'), and is the type of timeless post-punk organised chaos you'll fall in love with immediately." DIY

 Au pana acum 2 ep-uri self-released: minuscule hey si bananoffee, si inca unul recent, we feel minuscule, lansat sub labelul Alienor Records. Deci 3 ep-uri.:P

 La inceput mi s-au parut cam greu digerabili, dar dupa mai multe ascultari chiar le-am prins gustul. Incercati si voi!

 Minuscule Hey- Bananoffee

Aruncati o privire si pe myspace sau pe site-ul oficial.

Violent Femmes - Ugly

.

This band is so lovely... De fiecare data cand nu stiu ce sa ascult imi cad ochii pe Violent Femmes. Au un aer naiv si ludic... un fel de muzica a adolescentului frustrat cu minte infierbantata. Cel putin in cazul primului album... Sunt o combinatie asa reusita si foarte originala de punk si folk, au niste versuri atat de impertinente si in acelasi timp inocente, incat nu pot decat sa iti atarne de buze un zambet incurcat.

Violent Femmes sunt o trupa americana din Wisconsin, fondata in 1980. Au scos primul album in 1982, ce se cheama tot Violent Femmes, si care a ajuns sa primeasca platina abia la 10 ani dupa lansare. Si e just brilliant. De fiecare data imi place si mai mult. Nici macar nu pot spune care piesa imi place cel mai mult... Le ador pe toate, incepand cu binecunoscuta Blister In The Sun si... pana la bonus track-uri. Get it here!

[Violent Femmes - Ugly]

Ugly este un bonus track la albumul de debut. Nu e foarte reprezentativa, dar imi place... imi aduce aminte de copilarie... 

your so ugly
all the time
ugly
you ain't no friend of mine
ugly
you could bet it on the bank
say why why
why would I lie to you
why would I lie
why would I lie
your so ugly
la la la la
so ugly....

Howling Bells

De cand n-am mai scris despre trupe noi... Si de cand n-am mai cautat trupe noi... In ultimul timp vad ca ma multumesc mai mult cu old school stuff. Sper sa imi revin.

Mi-am adus aminte zilele astea de Howling Bells, o trupa ce mi-a placut foarte mult prin 2006-2007. I-am descoperind urmarind de zor lista cu Tour Dates de la Placebo. Ii vedeam foarte des pe acolo, pentru ca au fost support band pentru turneul Meds. Am luat si am ascultat si am ramas... wow! Vocea solistei, Juanita, parca era scoasa dintr-o poveste cu oameni de tinichea si lei fara curaj,  sau cum spuneau cei de la NME: "Juanita’s extraordinary voice curls around the haunting guitar lines like cigarette smoke. "

Formatia isi are originile in Australia. In 2006 au scos primul album, Howling Bells, album vazut foarte bine de critici, primind 9/10 din partea NME, si 7.8/10 de la Pitchfork. Anul acesta se pregatesc sa il lanseze si pe cel de-al doilea, Radio Wars. L-am ascultat deja, e foarte mult in stilul primului, dar nu m-a dat in halul ala pe spate. E doar cute si listenable...

Acum vad si ce videoclip fain au la Broken Bones... Pfuu!!! Poi... enjoy!

[Howling Bells - Broken Bones]


Myspace: myspace.com/howlingbells

Primul album

Lush - Ladykillers

.

Astazi la melodia zilei avem... Lush cu unul dintre cele mai mare hituri al lor, Ladykillers.

Lush au fost o formatie de shoegaze, britpop, dream-pop britanica, ce a activat din anul 1988 pana in 1996. Odata cu lansarea primului lor EP, numit Scar, in 1989, trupa a devenit una dintre cele mai vandute din scena indie in UK.

Al doilea album, Spooky, lansat in 1992 a starnit multe critici datorita producatorului Robin Guthrie, care a fost acuzat ca a indepartat foarte mult soundul albumului de idea originala a trupei, facandu-l sa sune foarte similar cu muzica celor de la Cocteau Twins.

Anul 1996 reprezinta un an crucial pentru trupa, deoarece au loc doua evenimente foarte importante: lansarea celui mai bine vandut album de pana atunci, Lovelife (de pe care face parte si Ladykillers), si moartea bateristului Chris Acland, lucru ce duce la destramarea trupei.

Trivia:
Coverul celor de la Lush a melodiei The Rubinoos - I Wanna Be Your Boyfriend, (reintitulata I Wanna Be Your Girlfriend) a fost citata intr-un proces intentat de catre Rubinoos lui Avril Lavigne, deoarece piesa semana foarte mult cu melodia Girlfriend a domnisoarei.

[Lush - Ladykillers]

In love with Thom...

Ar fi trebuit sa scriu asta cam acum o luna de zile, cand era vremea aia ploioasa si rece, si cand, de fapt, a inceput sa imi placa Thom. N-am avut chef.

Am neglijat mult timp albumul lui solo pt simplul motiv ca nu puteam asculta din Radiohead mai mult de 5 piese consecutiv. Am ascultat sumar si The Eraser, dar mi se parea un sir nesfarsit de miorlaituri. Acum a devenit unul dintre albumele mele preferate. E fantastic cat de mult depinde momentul si starea in care asculti ceva.

Si desi tot nu pot asculta Radiohead, pot sa spun cu mana pe inima ca Thom Yorke e un fel de geniu. Am vazut niste live-uri, si oau... cum a reusit sa transpuna sunetele electronice de pe album pe chitara acustica, cat de patruns canta, cum arata ca un mic soricel plouat... just lovely!

Thom Yorke makes me feel like a little happy alien in this big strange world...

Black Swan a fost melodia care m-a fermecat instant. Apoi au urmat si The Eraser, And It Rained All Night si Harrowdown Hill. Ufff, ce album...

Thom Yorke - Black Swan

Men Are Not Nice Guys...

De cand vreau sa aflu cine canta melodia asta. O auzeam foarte frecvent la niste promo-uri VH1. Fraza "men are not nice guys" ma hipnotiza. Caut rapid versuri pe google, si ce sa vad... o trupa care o stiam mai demult: Grand Popo Football Club, un duo electronic din Franta. Imi place mult muzica lor, si nu stiu cum nu mi-am dat seama ca "Men are not nice guys" e versiunea englezeasca a "Les hommes c'est pas des mecs bien". I'm dumb...

Myspace

Grand Popo Football Club - Men Are Not Nice Guys


Grand Popo Football Club - Les hommes c'est pas des mecs bien

Last Shadow Puppets & Alison Mosshart - Paris Summer

Acum cateva zile, mai precis pe 26 august, The Last Shadow Puppets cu Alex Turner in frunte (Arctic Monkeys) impreuna cu Alison Mosshart de la The Kills faceau un cover foarte frumos al melodiei Paris Summer, cantata original de Nancy Sinatra & Lee Hazlewood. O alegere foarte inspirata, mai ales ca evenimentul a avut loc in Paris...

Mystery Jets

.

E vara si in aer pluteste mult optimism. Si ce poate fi mai misto decat sa te trezesti pe ultimul album Mystery Jets, sa iti faci programul de aerobic, sa mananci un mic dejun hyper-gustos, si apoi sa tragi o raita cu pretinii la strand, topaind pe drum cu castile in urechi...

Mystery Jets, trupa londoneza infiintata prin jurul anului 2005, se invart in jurul indie-rock, pop, post punk revival. Au deja 3 albume, cel mai recent se numindu-se Twenty One [2008] , fiind clasat binisor in topurile din UK. Au si o colaborare cu Laura Marling, Young Love. Baietii se mai mandresc si cu organizarea in 2006 a unui tribute-show destinat lui Syd Barrett, una dintre cele mai puternice influente artistice ale lor.

Si daca va intrebati cum ar fi aratat Robert Smith in anii '80 in tinuta disco, puteti incerca cel mai recent videoclip al lor, 2 Doors Down. What a cute song...