Minuscule Hey

.

Din categoria The Kills, John & Jehn si alte duo-uri de rock minimalistic cu influente post-punk si cu drum-machine in dotare… au rasarit de curand Minuscule Hey. 

Minuscule Hey isi au originile in Bordeaux, Franta. Doi membri, bineinteles:

• Emily, cantatoare de bass, flaut, calamina, crincrin si voce
• Laurent,  cantator de chitara, clape, flaut, percutie, glockenspiel si voce

Printre influente ar fi: Beatles, Fiery Furnaces, Sparks, Velvet Underground, The Kills, Moldy Peaches, Radiohead.

 "What do they sound like? Imagine if Prinzhorn Dance School had both more melodies and more fun, and recruited David Byrne's deadpan lyrical delivery. Then make 'em French. It veers from the obscure art-school type 'what the fuck' to Belle and Sebastian style twee, all the while sticking well and truly to the "moins c'est plus" premise. Why are they so great? They're the first band we've EVER listened to which asks questions of why Phoebe from Friends didn't ever release 'Smelly Cat' ('Watch Out The Sillycats'), and is the type of timeless post-punk organised chaos you'll fall in love with immediately." DIY

 Au pana acum 2 ep-uri self-released: minuscule hey si bananoffee, si inca unul recent, we feel minuscule, lansat sub labelul Alienor Records. Deci 3 ep-uri.:P

 La inceput mi s-au parut cam greu digerabili, dar dupa mai multe ascultari chiar le-am prins gustul. Incercati si voi!

 Minuscule Hey- Bananoffee

Aruncati o privire si pe myspace sau pe site-ul oficial.

Serge Gainsbourg

.

In perioada 22 octombrie 2008 - 1 martie 2009 in Paris, la Cite de la Musique, se desfasoara un program special dedicat lui Serge Gainsbourg (1928 - 1991) ce cuprinde concerte tribut, expozitii, proiectii de documentare, de filme, recitari de poezie, toate puse laolalta pentru a descoperi si explora personalitatea celei mai mari figuri artistice din Franta din secolul XX.

---

Pentru cei ce nu-l stiu pe Serge Gainsbourg, e important de precizat ca a fost un artist desavarsit al Frantei, un om ce a avut o influenta imensa asupra multor muzicieni contemporani. Importanta sa ar putea fi comparata cu cea a lui Bob Dylan, Patti Smith sau Leonard Cohen din lumea vorbitoare de limba engleza.

Lucrarile sale artistice pornesc de la pictura, in anii de inceput, se concentreaza masiv pe muzica si poezie si experimenteaza cu cinematografia spre final.

In cariera sa muzicala a explorat teritorii foarte vaste, de la vechiul chanson frantuzesc la jazz, de la raggae la rock'n'roll, de la muzica de orchestra la muzica electronica, pop, funk si bossa nova. E renumit pentru transpunerea in raggae a clasicului cantec national La Marseillaise, pentru duetul cu Jane Birkin, Je t'aime... moi non plus, catalogat ofensiv de catre Vatican si ajuns #1 in UK, pentru duetul cu fiica sa numit Lemon Incest, pentru relatiile sale cu Jane Birkin si Brigitte Bardot, pentru atitudinea sa de bad-punk, pentru spiritul sau liber si nesupus, etc, etc...

A murit in 1991 de infarct, iar daca ar mai fi trait, anul acesta ar fi implinit 80 de ani.

---

Din programul acestui eveniment am remarcat niste documentare si filme ce cu siguranta ar fi interesant de vazut pentru cei ce vor sa cunoasca mai mult despre Gainsbourg.

• Dernières nouvelles des étoiles (Film de Babeth Si Ramdane, Franta, 2000) -Marturisiri ale apropiatilor artistului ce releva imensa lui tandrete, generozitate si umor.
  

• Les Quatre Vérités (Film de Jacques Busnel si André Flédérick, Franta, 1967) - Interviu cu Serge Gainsbourg: suvenirurile sale de familie, debuturile sale muzicale, cariera sa de actor si munca de compozitor de muzica de film.
  

• Enquête sur une vie d’artiste (Emisiune de Pierre Desfons, Franta, 1982) - Serge Gainsbourg a scris scenariul si muzica acestei emisiuni consacrate vietii sale. El angajeaza un detectiv privat pentru a investiga despre "Gainsbarre".
  

• Les Livres de ma vie (Emisiune a "Bibliothèque de poche", Realizata de Yannick Bellon, Prezentare: Michel Polac, Franta, 1968) - Gainsbourg rememoreaza operele pe care le-a apreciat intr-un mod deosebit.
  

• Melody (Realizat de Jean-Christophe Averty, Muzica de Serge Gainsbourg si Jean Claude Vannier, Franta, 1971) - Adaptare dupa primul album-concept al lui Serge Gainsbourg: L’Histoire de Melody Nelson.
  

• Filmul preferat al lui Serge Gainsbourg : Scarface
  

• Je t’aime moi non plus (Film de Serge Gainsbourg, Franta, 1975) -Drama intima intre doi camionagii homosexuali si o tanara femeie androgina.
  

• Anna (Film de Pierre Koralnik, Muzica originala de Serge Gainsbourg, Franta, 1967) - Comedie muzicala ce descrie o dragoste deziluzionanta intre un fotograf de succes si o femeie aflata in cautarea sensului vietii sale.
  

• Cannabis (Film de Pierre Koralnik, Muzica de Serge Gainsbourg si Jean Claude Vannier, Franta/Germania/Italia, 1970) -Cannabis nu e un film despre droguri, ci un thriller baroc ce aduce impreuna cuplul cel mai stralucitor al epocii: Jane Birkin si Serge Gainsbourg. Un film insolit si inclasabil.
  

Desigur, multe dintre acestea sunt documentare greu de gasit, dar pentru anul 2009, scenaristul Joann Sfar a pregatit un film biografic despre Serge Gainsbourg, cu Éric Elmosnino in rolul principal. Filmul se va numi Serge Gainsbourg : vie héroïque. Abia astept sa apara...

Si acum ca ati citit destul, va las cu Comic Strip, o adorabila melodie interpretata de celebrul si hyper-simpaticul cuplu Gainsbourg & Birkin.

Un strop de melancolie: Vincent Delerm

Fac ce fac, si tot de artisti francezi scriu... Pe Vincent Delerm l-am descoperit intr-o noapte fara somn, cu chef de uitat pe TV5, unde dadusem peste o sesiune acustica. Intimitatea si melancolia cantecelor, sentimentul de liniste si armonie m-a fermecat imediat. Imi dadeau sentimentul unei plimbari pe inserat pe strazile singuratice ale Parisului, al unei cafenele retrase si intunecate cu muzica in surdina, al unei povesti de dragoste la sfarsit de septembrie...

Vincent este fiul scriitorului Phillipe Delerm. A debutat in 2002. Cantecele lui descriu in general scene din viata cotidiana, avand pe alocuri incursiuni umoristice, referiri la nume din lumea cinematografica, la viata pariziana. A fost recompensat cu doua premii in Franta pentru primul sau album.

Recomand cu cea mai mare caldura pe Vincent. Macar pentru diminetile ploioase, sau pentru serile cu visare...

Discografie:

• Vincent Delerm (2002)
• Kensington Square (2004)
• Les Piqûres d'araignée (2006)

Myspace: http://www.myspace.com/vdelerm

Vincent Delerm et P. von Poehl - Marine (Spéciale duos 2007 - TV5)

Din colectia ciudatenii frantuzesti: Camille

M-am oprit de data asta la o artista care la inceput mi s-a parut foarte ciudata, pentru ca apoi sa ajung sa o indragesc enorm. Camille - o fosta studenta la Stiinte Politice a carui prim album se numeste "Le Sac des Filles", lansat in 2002.

A facut parte din proiectul muzical Nouvelle Vague (caruia probabil ii voi dedica un articol separat candva) cunoscut pentru transformarea unor piese new-wave celebre in stilul bossa nova. In 2005 lanseaza albumul "Le Fil", un album concept axat pe nota Si, nota care porneste de la inceputul primei melodii si continua apoi pe tot parcursul albumului. Toate melodiile albumului sunt construite exclusiv pe vocea lui Camille (care imita uimitor linii de bas, de percutie) fiind acompaniata ocazional de cate un dublu-bas sau de clape.
Datorita vocii sale suave si a viziunii speciale pe care o are asupra muzicii, a intampinat un real succes in Franta, fiind premiata de doua ori pentru albumul "Le Fil".

O demonstratie live a talentului sau puteti descoperi in clipul de mai jos, care e bine sa il urmariti foarte atent pentru a observa modul in care, neacompaniata de nici un instrument, reuseste sa cante o piesa sublima.

Camille - Ta Douleur [Le Fil 2005]

Camille - Paris [Le Sac des Filles 2002]

Mademoiselle K - Un aer proaspat in rock-ul francez

Ceva nou, revolutionar, nonconformist, si mai ales... frantuzesc! O tipa cu look masculin, care loveste chitara intr-un mod agresiv si in acelasi timp soft, cu o voce si un sound care aduce mult a jazz si blues, dar de fapt este rock 100% cu un rafinament si o ambiguitate tipic frantuzeasca.

Aduce putin a PJ Harvey, prin atitiudine si forta melodiilor as putea zice. Daca ti-am starnit macar un pic interesul, iti mai spun ca s-a lansat abia anul trecut si albumul de debut se numeste "Ça Me Vexe". De remarcat ar fi melodiile "Ça Me Vexe", "Jalouse", "Grimper Tout Là-Haut". Tot albumul de fapt este extraordinar. Pentru o mica demonstratie live... clipul de mai jos.

Homepage: http://www.mademoisellek.fr
Myspace: http://www.myspace.com/01mademoisellek
Last.fm: http://www.last.fm/music/Mademoiselle+K

Mademoiselle K - Ca me vexe (live at Taratata)

Mademoiselle K - Ca me vexe
Uploaded by Dixvad59