La Roux - In For The Kill

.

Daca va uitati mai mult pe la TV, e imposibil sa nu stiti melodia In For The Kill, pt ca e pur si simplu addictive. Mi-a placut de prima data de cum am ascultat-o, la fel ca si trupa de altfel.

Elly Jackson (solista) e simply gorgeus... (inca nu o bate pe VV of The Kills). Arata ca si cum ar fi zbughit-o de pe podiumurile Dior. Imi place de mor freza pe care o are, tzoalele traznet pe care le poarta (le creaza impreuna cu o amica), machiajul, atitudinea, vocea, si... extraordinarul electro-pop minimalistic pe care il face cu colegul ei de trupa, Ben Landmaid. Au totusi ceva diferit fata de remorca de trupe indioase ce s-a rasturnat peste Europa in ultimii ani.

Trupa s-a lansat abia anul trecut, in 2008, si au castigat deja destule premii la categoria Best Newcomer. Albumul de debut, La Roux, a fost lansat anul acesta, si se intelege excelent cu topurile pana acum.

Incepusem sa ma indragostesc de trupa... asta pana cand m-am pus frumos sa le ascult tot albumul. In afara de cele 4 single-uri lansate, si inca vreo 2 melodii, suna cam boring: piese ce seamana intre ele - variatiuni pe aceeasi tema. Poate pentru urmatorul album vor fi mai inspirati... Am auzit ca au deja destule idei pentru a-l pune in practica. Le dau destul credit. Imi plac totusi si asa, cu tot cu piesele de umplutura de pe album:P

INXS - Need You Tonight

.
Hello everyone! Mai traiesc... in caz ca va intrebati:P Am terminat si faculta, am dat si licenta. M-am retras in barlogul meu de la munte, din nou, sa imi refac fortele.:P

Pentru ca compul meu de acas poate fi considerat neglijabil, iar netul lipseste cu desavarsire, am inceput sa redescopar frumusetea erei pre-digitale. Mi-am regasit walkman-ul (remember??) si colectia de casete. God damn it, it's so much fun... te uiti la coperta fiecarei casete, o deschizi cu grija sa nu sara carcasa, o invarti cu pixul atlas, sa nu consumi bateria, o pui in casetofon, dai play, derulezi, o intorci pe partea ailalta, oh, god, i missed this so much. :D:D:D Un mod foarte eficient de a redescoperi valoarea muzicii. Un album nu mai e doar o colectie de 12 melodii aruncate aiurea in player. Are pe langa identitatea conceptuala, una fizica si emotionala. Isn't that great?


In fine, sa terminam cu filozofeala si sa trecem la lucruri mai concrete. Gasisem o caseta cu INXS, o trupa ce n-am mai ascultat-o de ani buni. E una din acele trupe care au un sunet unic si inconfundabil, si un solist cu o voce si o prezenta scenica de milioane. Intotdeauna l-am privit pe Michael Hutchence ca pe o trecere de la Jim Morrison la David Gahan.

Cred ca toata lumea isi mai aduce aminte melodia Need You Tonight. Am aflat recent ca celebrul riff din melodie a fost compus de Andrew Farriss (claparul trupei) in timp ce astepta un taxi care trebuia sa il duca la aeroport. Farriss l-a rugat pe sofer sa astepte putin (ce s-a dovedit a fi o ora :P), dupa care a fugit in camera de hotel si s-a pus frumusel sa transcrie melodia, in timp ce soferul de jos scotea fum pe urechi de nervi.

Melodia se gaseste pe albumul Kick, din 1987, si a fost cel mai de succes single al trupei, atingand #1 in Billboard Hot 100 si #2 in UK Singles Chart.

INXS - Need you tonight



Si acum, ma pun sa downloadez discografia, musai. Ii buna la ceva si era asta digitala...:D

Sonic Youth - The Eternal

.

A aparut de ceva vreme noul album Sonic Youth: The Eternal. Si imi place de moooor!! E mult mai reusit decat precedentul, Rather Ripped. Are putin din dinamismul si energia Daydream Nation, Goo, ceva din melancolia de pe Sonic Nurse, si ceva mai mult din noise-ul specific pentru care sunt renumiti. Again, mesaje sociale, politice, ascunse in poezie. Just wonderful...

Nu mai sunt la fel de feroce ca in anii 80, au imbatranit si ei... desi daca ii vezi live, arata si se misca la fel de tineresc ca intotdeauna. Thurston si Kim arata la fel ca acum 30 de ani. Banuiesc ca muzica te mentine mereu tanar.

Au deja un videoclip tare fain la piesa Sacred Trickster. Imi place foarte mult si Anti-Orgasm si Malibu Gas Station, si... toate cred:D Vocea lui Kim e foarte prezenta pe album, ceea ce e chiar wow, cause hell, i love 'er voice!!!

In sfarsit un album reusit lansat anul asta... Yeay!! Vedeti, imi place sa fac si critici pozitive :p

Pj Harvey - Grow Grow Grow

.

Şi când mă gândesc că atunci când a apărut albumul ăsta (White Chalk) mi se părea aşa de ciudat... (în sensul negativ:P). Acum a devenit unul dintre preferatele mele. E o muzică dintr-o altă lume... pian, rochii cu volane, case mici, dichisite şi întunecoase, pe un deal mare şi verde.

Totul e complet diferit faţă de stilul cu care ne-a obişnuit PJ de ani de zile. Îmi place totuşi că experimentează mereu, şi îi mai şi iese bine de fiecare dată. She's so perfect... Sometimes i sit and wonder: is she human?

A pure divine & devilish voice from another world...

Placebo - The Movie On Your Eyelids

.

OMFG and Holy Mary, Mother of Jesus, i can't believe this... Just listen, i have no words... De cand visez la asa o melodie din partea Placebo!!! Aaaah... Acu pot sa imi toc venele linistita:D Una, una jumate, doua, doua si un sfert... 

Placebo - The Movie On Your Eyelids

*many thanks to lztangerine*

Placebo lanseaza Batalia

.

Weekendul asta am reusit si eu sa ascult complet noul album Placebo, printre stresuri legate de lucrari de diploma, rochii de banchet, pantofi, posete si cursuri festive si musafiri. Pierdere de vreme si nervi facuti aiurea... Temerile mi s-au adeverit: e oribil!

Cu tot cu plecarea lui Hewitt, dupa 15 ani de cantat, ma asteptam si eu ca domnii cu pricina sa scoata cat de cat ceva ascultabil, daca nu ceva bestial, cum au facut pana acum. De unde... Albumul e foarte gretos, nici nu pot sa il ascult. Dupa ce ca lipsesc cu desavarsire riffurile zglobii de chitara cu care ne-au obisnuit, clapele se aud doar ca sa nu zica ca nu au pus deloc, se aud niste instrumente de suflat care nici nu stii cum sa le iei, niste suntete de tetris, niste masini paraitoare, lalaiala din plin. In rest... power chords in forta a la trupe de retarzi. Niste versuri bunicele pe alocuri, restul: penibilitati de sloganuri optimiste. Bine ca si-au luat tobar libidinos si retard sa ii sustina:P

Sa o luam pe rand, in mod aleatoriu:P

Come Undone: desi live mi-a placut cum suna, varianta de pe album m-a dezamagit profund. Live suna a molkoesque shoegaze, ceea ce era interesant, pe album e foarte plictisitoare si repetitiva si banala, si mult mai soft si foarte naspa. Plus, outro-ul ce suna a masina stricata mi s-a parut foarte neinspirat si amatoricesc.

Julien: La fel: live genial, pe album: hyper oribil!!! Intro-ul ma face sa vomit instant. Cel mai jegos beat electronic nu putea sa se gaseasca decat pe noul album placebo... Versurile imi plac foarte mult, si in varianta live chiar m-au impresionat. Pe album isi pierd efectul din cauza partii instrumentale neinspirate si prost editate. Versurile ma duc putin cu gandul la "Black Swan" a lui Thom Yorke: "Buy a ticket and get on a train". Fraza "slow motion suicide" mi se pare genius. Damn... ce sansa de  melodie faina ratata! Outro-ul iar e idiot: suna a elicopter. WTF??? Hyper naspa:-/

Devil In The Details: Cea mai misto melodie de pe album. E faina!! Imi place... Titlul e o metafora extraordinara pentru boala oamenilor ce gandesc mai mult decat trebuie, sau cum ii zice mr molko: mental masturbation. Eu ma diagnostichez ca bolnav cronic de asa ceva.:P

Never Ending Why: not bad... kinda pop. But not bad, comparativ cu celalalte melodii oribile. Imi plac si versurile cat de cat. Refrenul foarte antrentant: "Time will help you through/ But it doesn't have the time/ To give you all the answers to the never-ending why". Partea de trombon/trompeta suna destul de ciudat, dar nu foarte rau. Merge...

Bright Lights: prea autobiografica, prea "let me tell me bout my life". Si prea pozitiva, kinda sleazy, cu tenta de cantece crestine. Cam naspa... :-/

Breathe Underwater: linia melodica mi se pare amatoristica si f neinspirata. Instrumentalul cam sec, refrenul foarte power-pop. Din nou foarte autobiografica. Foarte naspa. :-/

Speak In Tongues: Positive sleazy shit... plus lalaita "Ah-ah-ah-oh" i dunno... 

"We can build a new tomorrow, today" Blah blah,  sloganuri penibile. Nu-mi place:P

Battle For The Sun: am mai vorbit despre... Naspa:-/

Kitty Litter: Lalaita cu tente de Limbin Park. Versuri cu metafore fortate, semi-libidinoase "So move closer/ Want to feel your touch", "The way you're moving/ Makes me start to sigh/ Makes you all that I desire aaahahahahahaa". Blaaah, blah. Boring... Naspa:-/

Ashtray Heart: Partea in spaniola ma cam calca pe nervi. Restul e doar ascultabila...

For What It's Worth: Nu e foarte rea, da nu imi intra la inima... Suna cam industrial, cam fara suflet. E destul de dansabila, cu tente disco, dar totusi foarte dark. Versurile imi plac destul de mult, mai ales ca chiar cu cateva zile inainte sa ascult pt prima data melodia ma gandeam la exact acelasi lucru pe care il zice molko aici: 

No one cares when you're out on the street

Picking up the pieces to make ends meet
No one cares when you're down in the gutter
Got no friends, got no lover

  

Am avut o senzatie tare interesanta cand le-am auzit si in melodie. Dar totusi ceva nu se lipeste... i dunno:-s Nu imi vine sa o ascult.

Kings of Medicine: Imbecila si puerila de-a dreptul. 

Happy You're Gone: cand am auzit-o live mi s=a parut geniala. Versuri de-ti plange inima (in sensul bun). Abia asteptam varianta de pe album. Din nou dezamagire. Vocea lui Molko suna sugrumata, behaita, instrumentalul mult prea incet, prea soft, nu suna a nimic...

Nu stiu cine a editat albumul asta, dar a facut o treaba de toata jena. Sunt cateva melodii ce puteau iesi mult mai bine cu materia prima existenta. In schimb, altele nu puteau fi salvate nici de rugaciunile Vaticanului. E o mare dezamagire albumul asta... Nu imi vine sa cred. Nici nu imi vine sa il ascult, e gretos, e oribil, e dezgustator, eu un dezastru sonic... Sper urmatorul sa fie mai oke. Pana atunci imi continui proaspata idila cu Radiohead.

Ah, si sa mai zic si ceva pozitiv totusi: Molko is hot and charming as always, canta live si fac showuri la fel de bune, mai canta totusi si piese mai vechi in concerte, mai ales Special Needs. Umm... si cam atat:P See ya!

The MOOoD Unplugged la ProFm

.

I-am auzit pe The MOOoD acum cateva zile, mai precis pe 11 mai, intr-o sesiune unplugged la ProFm. Pentru o trupa aparuta de abia cativa ani, interesul de a face o sesiune unplugged e o chestiune foarte de aplaudat, deci The MOOoD, jos palaria…

Au cantat I, Invisible, Extasy, Silence Please si Hey. (sper ca n-am uitat vreuna). Extasy a fost foarte picanta, as usual, cu orgasmul de rigoare la sfarsit interpretat intr-un mod foarte unplugged. Bineinteles, au urmat glumele de prost gust ale gazdei emisiunii… Piesa cea mai recenta, Silence Please imi place foarte mult, are o aroma diferita fata de ce au facut pana acum, e faina rau.

Din ce au mai spus, am inteles ca vor face un videoclip la piesa Back In The Shop, regizat de Bogdan Moldoveanu, si ca ar vrea sa scoata un album prin toamna.

Daca mi-au placut mai mult unplugged decat plugged? Nu. Dar nu inseamna ca a fost rau. N-am putut aprecia prea bine showul, pentru ca m-a deranjat foarte mult prezenta mult peste “limita de ok” a instrumentelor de percutie. Se auzea o tzacaneala continua ce acoperea si chitara si tot. A fost chiar enervant, sorry. In schimb mi-au placut “aranjamentele corale” ale baietilor. O idee ce a sunat foarte interesant suprapusa pe muzica lor.

Per total… nice to listen, dar mai au de mult lucrat la detalii pentru a pune in valoare piesele la maxim pentru unplugged. (perfectionismul ma omoara).

Versurile tot nu le pot intelege in totalitate, dar tot mi se pare ca aud fraze semi-perverse. Poate mintea mea e de vina…

Sesiunea unplugged se gaseste si pe site-ul ProFm. Dati un click aici si descarcati.

Mi se pare ca chiar azi mai trebuie sa aiba baietii un concert unplugged la Fantana la Universitate. Le doresc mult succes, si mai usor cu percutia, ca ma dor urechile… Aoleu!