26 decembrie 2008
Arctic Monkeys - No Buses
Salut la toti. N-am mai trecut de mult pe aici... Merry Christmas, si tot ce se zice de Craciun, u know... Nu imi mai place sa scriu urari de Craciun. Semnificatia Craciunului s-a pierdut intre sarmalute, sorici, fripturi, oua umplute, cadouri, brazi impodobiti, costume rosii cu blanitza alba, si sa nu uitam de galeata de vin pe care o dai pe gat sa iti amintesti de viata multumitoare pe care o duci... In toata agitatia asta nu stiu cine se mai gandeste cu adevarat ca pe vremea asta, acum vreo 2000 de ani s-a nascut un om datorita caruia avem astazi ceea ce se cheama crestinism. Nu ca omenirea n-ar fi putut exista fara, dar totusi, sa nu ne ratacim printre sarmale...
In fine, sa revenim la lucruri mai... muzicale. Mi-am adus zilele astea aminte ca am cont pe last.fm :D. Imi pusesem, odata, la favorite o melodie care imi placea pe vremea aia foarte mult: Arctic Monkeys - No Buses. Am ascultat-o din nou, si tot imi place. Deci, sa fie pe blog...:P
Cred ca asta a fost ultimul post pe anul asta... La anu o sa incerc sa postez mai des. N-o sa prea am timp de blog nici cat am avut pana acum, dar o sa ma straduiesc. Promit.
Un an nou fericit la toata lumea, mai bun decat cel care a trecut... Si toate chestiile alea default, u know:P:P
26 noiembrie 2008
PJ Harvey - Angelene
.
Feelings of guilt
Distroy what has built
The flower of love
A hand from above
A song and a queen
A sin... Angelene
Memories of a light
Shivers of a night
PJ Harvey - Angelene (live)
Feelings of guilt
Distroy what has built
The flower of love
A hand from above
A song and a queen
A sin... Angelene
Memories of a light
Shivers of a night
PJ Harvey - Angelene (live)
12 noiembrie 2008
Neil Young - Like a Hurricane
Te uiţi din nou afară la grămada de frunze aurii atârnate de crengi, scăldate în soare şi te gândeşti că în curând se vor transforma într-o pastă neagră şi îngheţată. Şi îţi aduci aminte de sufletul tau, trist şi singuratic, şi de tornada de întamplări ce ţi-a dat peste cap zilnica şi silita luptă anti-rutină. A venit atât de libertină, atât de fragilă, atât de năucitoare, încât simiţi în orice moment că va pleca spre zări străine, lăsându-te să te întorci la chinul pustiu pe care îl îmbrăţişezi zilnic. Te întrebi dacă nu e o altă halucinaţie a disperării tale...
"I am just a dreamer, and you are just a dream..."
Îţi vine din nou o melodie în minte, o melodie care nu ştii exact în ce fel şi de ce se potriveşte, dar simţi că are aceeaşi vibraţie cu a sufletului tău. It's the one... at least for today.
[Neil Young - Like a Hurricane]
"I am just a dreamer, and you are just a dream..."
Îţi vine din nou o melodie în minte, o melodie care nu ştii exact în ce fel şi de ce se potriveşte, dar simţi că are aceeaşi vibraţie cu a sufletului tău. It's the one... at least for today.
[Neil Young - Like a Hurricane]
9 noiembrie 2008
Lush - Ladykillers
.
Astazi la melodia zilei avem... Lush cu unul dintre cele mai mare hituri al lor, Ladykillers.
Lush au fost o formatie de shoegaze, britpop, dream-pop britanica, ce a activat din anul 1988 pana in 1996. Odata cu lansarea primului lor EP, numit Scar, in 1989, trupa a devenit una dintre cele mai vandute din scena indie in UK.
Al doilea album, Spooky, lansat in 1992 a starnit multe critici datorita producatorului Robin Guthrie, care a fost acuzat ca a indepartat foarte mult soundul albumului de idea originala a trupei, facandu-l sa sune foarte similar cu muzica celor de la Cocteau Twins.
Anul 1996 reprezinta un an crucial pentru trupa, deoarece au loc doua evenimente foarte importante: lansarea celui mai bine vandut album de pana atunci, Lovelife (de pe care face parte si Ladykillers), si moartea bateristului Chris Acland, lucru ce duce la destramarea trupei.
Trivia:
Coverul celor de la Lush a melodiei The Rubinoos - I Wanna Be Your Boyfriend, (reintitulata I Wanna Be Your Girlfriend) a fost citata intr-un proces intentat de catre Rubinoos lui Avril Lavigne, deoarece piesa semana foarte mult cu melodia Girlfriend a domnisoarei.
[Lush - Ladykillers]
Astazi la melodia zilei avem... Lush cu unul dintre cele mai mare hituri al lor, Ladykillers.
Lush au fost o formatie de shoegaze, britpop, dream-pop britanica, ce a activat din anul 1988 pana in 1996. Odata cu lansarea primului lor EP, numit Scar, in 1989, trupa a devenit una dintre cele mai vandute din scena indie in UK.
Al doilea album, Spooky, lansat in 1992 a starnit multe critici datorita producatorului Robin Guthrie, care a fost acuzat ca a indepartat foarte mult soundul albumului de idea originala a trupei, facandu-l sa sune foarte similar cu muzica celor de la Cocteau Twins.
Anul 1996 reprezinta un an crucial pentru trupa, deoarece au loc doua evenimente foarte importante: lansarea celui mai bine vandut album de pana atunci, Lovelife (de pe care face parte si Ladykillers), si moartea bateristului Chris Acland, lucru ce duce la destramarea trupei.
Trivia:
Coverul celor de la Lush a melodiei The Rubinoos - I Wanna Be Your Boyfriend, (reintitulata I Wanna Be Your Girlfriend) a fost citata intr-un proces intentat de catre Rubinoos lui Avril Lavigne, deoarece piesa semana foarte mult cu melodia Girlfriend a domnisoarei.
[Lush - Ladykillers]
7 noiembrie 2008
Serge Gainsbourg
.
Pentru cei ce nu-l stiu pe Serge Gainsbourg, e important de precizat ca a fost un artist desavarsit al Frantei, un om ce a avut o influenta imensa asupra multor muzicieni contemporani. Importanta sa ar putea fi comparata cu cea a lui Bob Dylan, Patti Smith sau Leonard Cohen din lumea vorbitoare de limba engleza.
Lucrarile sale artistice pornesc de la pictura, in anii de inceput, se concentreaza masiv pe muzica si poezie si experimenteaza cu cinematografia spre final.
In cariera sa muzicala a explorat teritorii foarte vaste, de la vechiul chanson frantuzesc la jazz, de la raggae la rock'n'roll, de la muzica de orchestra la muzica electronica, pop, funk si bossa nova. E renumit pentru transpunerea in raggae a clasicului cantec national La Marseillaise, pentru duetul cu Jane Birkin, Je t'aime... moi non plus, catalogat ofensiv de catre Vatican si ajuns #1 in UK, pentru duetul cu fiica sa numit Lemon Incest, pentru relatiile sale cu Jane Birkin si Brigitte Bardot, pentru atitudinea sa de bad-punk, pentru spiritul sau liber si nesupus, etc, etc...
A murit in 1991 de infarct, iar daca ar mai fi trait, anul acesta ar fi implinit 80 de ani.
In perioada 22 octombrie 2008 - 1 martie 2009 in Paris, la Cite de la Musique, se desfasoara un program special dedicat lui Serge Gainsbourg (1928 - 1991) ce cuprinde concerte tribut, expozitii, proiectii de documentare, de filme, recitari de poezie, toate puse laolalta pentru a descoperi si explora personalitatea celei mai mari figuri artistice din Franta din secolul XX.
Pentru cei ce nu-l stiu pe Serge Gainsbourg, e important de precizat ca a fost un artist desavarsit al Frantei, un om ce a avut o influenta imensa asupra multor muzicieni contemporani. Importanta sa ar putea fi comparata cu cea a lui Bob Dylan, Patti Smith sau Leonard Cohen din lumea vorbitoare de limba engleza.
Lucrarile sale artistice pornesc de la pictura, in anii de inceput, se concentreaza masiv pe muzica si poezie si experimenteaza cu cinematografia spre final.
In cariera sa muzicala a explorat teritorii foarte vaste, de la vechiul chanson frantuzesc la jazz, de la raggae la rock'n'roll, de la muzica de orchestra la muzica electronica, pop, funk si bossa nova. E renumit pentru transpunerea in raggae a clasicului cantec national La Marseillaise, pentru duetul cu Jane Birkin, Je t'aime... moi non plus, catalogat ofensiv de catre Vatican si ajuns #1 in UK, pentru duetul cu fiica sa numit Lemon Incest, pentru relatiile sale cu Jane Birkin si Brigitte Bardot, pentru atitudinea sa de bad-punk, pentru spiritul sau liber si nesupus, etc, etc...
A murit in 1991 de infarct, iar daca ar mai fi trait, anul acesta ar fi implinit 80 de ani.
Din programul acestui eveniment am remarcat niste documentare si filme ce cu siguranta ar fi interesant de vazut pentru cei ce vor sa cunoasca mai mult despre Gainsbourg.
- Dernières nouvelles des étoiles (Film de Babeth Si Ramdane, Franta, 2000) -Marturisiri ale apropiatilor artistului ce releva imensa lui tandrete, generozitate si umor.
- Les Quatre Vérités (Film de Jacques Busnel si André Flédérick, Franta, 1967) - Interviu cu Serge Gainsbourg: suvenirurile sale de familie, debuturile sale muzicale, cariera sa de actor si munca de compozitor de muzica de film.
- Enquête sur une vie d’artiste (Emisiune de Pierre Desfons, Franta, 1982) - Serge Gainsbourg a scris scenariul si muzica acestei emisiuni consacrate vietii sale. El angajeaza un detectiv privat pentru a investiga despre "Gainsbarre".
- Les Livres de ma vie (Emisiune a "Bibliothèque de poche", Realizata de Yannick Bellon, Prezentare: Michel Polac, Franta, 1968) - Gainsbourg rememoreaza operele pe care le-a apreciat intr-un mod deosebit.
- Melody (Realizat de Jean-Christophe Averty, Muzica de Serge Gainsbourg si Jean Claude Vannier, Franta, 1971) - Adaptare dupa primul album-concept al lui Serge Gainsbourg: L’Histoire de Melody Nelson.
- Filmul preferat al lui Serge Gainsbourg : Scarface
- Je t’aime moi non plus (Film de Serge Gainsbourg, Franta, 1975) -Drama intima intre doi camionagii homosexuali si o tanara femeie androgina.
- Anna (Film de Pierre Koralnik, Muzica originala de Serge Gainsbourg, Franta, 1967) - Comedie muzicala ce descrie o dragoste deziluzionanta intre un fotograf de succes si o femeie aflata in cautarea sensului vietii sale.
- Cannabis (Film de Pierre Koralnik, Muzica de Serge Gainsbourg si Jean Claude Vannier, Franta/Germania/Italia, 1970) -Cannabis nu e un film despre droguri, ci un thriller baroc ce aduce impreuna cuplul cel mai stralucitor al epocii: Jane Birkin si Serge Gainsbourg. Un film insolit si inclasabil.
Desigur, multe dintre acestea sunt documentare greu de gasit, dar pentru anul 2009, scenaristul Joann Sfar a pregatit un film biografic despre Serge Gainsbourg, cu Éric Elmosnino in rolul principal. Filmul se va numi Serge Gainsbourg : vie héroïque. Abia astept sa apara...
Si acum ca ati citit destul, va las cu Comic Strip, o adorabila melodie interpretata de celebrul si hyper-simpaticul cuplu Gainsbourg & Birkin.
Si acum ca ati citit destul, va las cu Comic Strip, o adorabila melodie interpretata de celebrul si hyper-simpaticul cuplu Gainsbourg & Birkin.
30 octombrie 2008
The Cure - Plastic Passion
Cum terapia mea anti-net funcţionează ca şi cura de slăbit cu îngheţată... am revenit la postat. Tadaaam! Şi pt că ziua de azi a fost în plin spirit al primului album The Cure, today la powerplay avem... Plastic Passion. Melodia a fost un b-side a binecunoscutului single Boys Don't Cry lansat în 1979 şi are un ritm de te face să te învarţi şi să ţopăi ca un dement în mijlocul camerei cu ochii pironiţi în tavan.
Uuuh, don't you just love Robert Smith?:P
[The Cure - Plastic Passion]
24 octombrie 2008
8 femmes
Caut. Caut de mult. Caut un film sa ma scoata din amorteala. Aspteptam transformarea intr-o placa rece si lucioasa de marmura. Si apoi am vazut 8 femmes... Exceptional! Cinema-ul francez nu da gres nici de data asta. Si nici François Ozon.
Un scenariu genial? N-as spune. Am invatat deja ca nu asta e elementul definitoriu al unui film bun. Dar ce atmosfera, ce personaje, ce decoruri, ce femei... Si unde sunt femei laolalta, apare si invidia, tradarea, rautatea, dar si pasiunea. Pasiunea pentru alte femei, pasiunea pentru barbatul alteia, pasiunea pentru bani, pentru rang, si alte tipuri de pasiuni. Si unde exista atata pasiune, exista si multa suferinta.
O femeie fatala are trupul facut pentru placere, mintea pentru pacat si sufletul... pentru suferinta. Sau "Il n'y a pas d'amour heureux...", dupa cum canta Danielle Darrieux in final.
O singura curiozitate: Care a fost favorita voastra?
IMDB: tt0283832
Director: François Ozon
Cast: Fanny Ardant, Isabelle Huppert, Danielle Darrieux, Catherine Denevue, Emmanuelle Béart
10 octombrie 2008
Echo & The Bunnymen
.
Cu cat cunosc mai muzica cu atat imi dau seama cat de habarnista sunt in domeniu... Echo & The Bunnymen, o formatie recomandata de un coleg de faculta, Gabi, un fel de enciclopedie de muzica ambulanta. Pacat ca nu are blog, pentru ca sigur am avea o groaza de invatat de la el... De acum o sa fac o rubrica "gabi recommends" unde o sa postez muzikii de a lu nea Gabi.
[Echo & The Bunnymen - Ocean Rain]
Echo & The Bunnymen, o formatie englezeasca din curentul post-punk ce si-a pus pirostiile prin jurul anului 1978. Primul succes in mainstream l-au avut in 1983, odata cu lansara albumului Porcupine, atingand locul 2 in UK Album Chart. A urmat apoi Ocean Rain in 1984, clasat pe locul 4 in UK, album considerat "the band's masterpiece".
Si asa o duceau ei bine si frumos, scotand album dupa album, cand solistului Ian McCulloch i-a venit ideea de a parasi formatia in 1988. Inlocuit de Noel Burke, formatia n-a mai putut egala succesul anterior. Solistul se razgandeste in 1997, se reunesc, si formatia isi continua drumul parasit cu un deceniu inainte. Astfel, anul acesta urmeaza sa lanseze albumul The Fountain.
Want some?
Echo & The Bunnymen - Ocean Rain [1984]
Cu cat cunosc mai muzica cu atat imi dau seama cat de habarnista sunt in domeniu... Echo & The Bunnymen, o formatie recomandata de un coleg de faculta, Gabi, un fel de enciclopedie de muzica ambulanta. Pacat ca nu are blog, pentru ca sigur am avea o groaza de invatat de la el... De acum o sa fac o rubrica "gabi recommends" unde o sa postez muzikii de a lu nea Gabi.
[Echo & The Bunnymen - Ocean Rain]
Echo & The Bunnymen, o formatie englezeasca din curentul post-punk ce si-a pus pirostiile prin jurul anului 1978. Primul succes in mainstream l-au avut in 1983, odata cu lansara albumului Porcupine, atingand locul 2 in UK Album Chart. A urmat apoi Ocean Rain in 1984, clasat pe locul 4 in UK, album considerat "the band's masterpiece".
Si asa o duceau ei bine si frumos, scotand album dupa album, cand solistului Ian McCulloch i-a venit ideea de a parasi formatia in 1988. Inlocuit de Noel Burke, formatia n-a mai putut egala succesul anterior. Solistul se razgandeste in 1997, se reunesc, si formatia isi continua drumul parasit cu un deceniu inainte. Astfel, anul acesta urmeaza sa lanseze albumul The Fountain.
Want some?
Echo & The Bunnymen - Ocean Rain [1984]
6 octombrie 2008
In love with Thom...
Ar fi trebuit sa scriu asta cam acum o luna de zile, cand era vremea aia ploioasa si rece, si cand, de fapt, a inceput sa imi placa Thom. N-am avut chef.
Am neglijat mult timp albumul lui solo pt simplul motiv ca nu puteam asculta din Radiohead mai mult de 5 piese consecutiv. Am ascultat sumar si The Eraser, dar mi se parea un sir nesfarsit de miorlaituri. Acum a devenit unul dintre albumele mele preferate. E fantastic cat de mult depinde momentul si starea in care asculti ceva.
Si desi tot nu pot asculta Radiohead, pot sa spun cu mana pe inima ca Thom Yorke e un fel de geniu. Am vazut niste live-uri, si oau... cum a reusit sa transpuna sunetele electronice de pe album pe chitara acustica, cat de patruns canta, cum arata ca un mic soricel plouat... just lovely!
Thom Yorke makes me feel like a little happy alien in this big strange world...
Black Swan a fost melodia care m-a fermecat instant. Apoi au urmat si The Eraser, And It Rained All Night si Harrowdown Hill. Ufff, ce album...
Thom Yorke - Black Swan
7 septembrie 2008
Men Are Not Nice Guys...
De cand vreau sa aflu cine canta melodia asta. O auzeam foarte frecvent la niste promo-uri VH1. Fraza "men are not nice guys" ma hipnotiza. Caut rapid versuri pe google, si ce sa vad... o trupa care o stiam mai demult: Grand Popo Football Club, un duo electronic din Franta. Imi place mult muzica lor, si nu stiu cum nu mi-am dat seama ca "Men are not nice guys" e versiunea englezeasca a "Les hommes c'est pas des mecs bien". I'm dumb...
Myspace
Grand Popo Football Club - Men Are Not Nice Guys
Grand Popo Football Club - Les hommes c'est pas des mecs bien
29 august 2008
Razvan Crivaci face coveruri Placebo?
.
Razvan Crivaci - Meds
Am ramas foarte placut surprinsa sa gasesc un cover Placebo facut tocmai de Razvan Crivaci. Si am fost si mai placut surprinsa cand l-am ascultat. Il stiu de mult pe Crivaci, si nu imi imaginam sa cante "dubiosenii" gen Placebo.
Prima data am auzit de el de pe o caseta de la un prieten cu CASH, trupa de rock in care a activat prin anii '80. Imi ziceam pe atunci : Uite, tipu asta se pricepe... Am fost dezamagita apoi sa il vad in concursuri gen Eurovision, Cerbul de Aur, Mamaia si compania. Desi nu puteam nega potentialul lui, parca incepuse sa intre in categoria artistilor care se agata de penibilitatile si vechiciunile celor de la TVR sa se faca remarcati. Acolo a si ramas...
Dar coverul asta mi se pare chiar bun. Pacat ca lipseste partea cu "and the sex, and the drugs, and the complications..." Era prea frumos:P
Nu i-ar strica o schimbare de stil in spiritul acestei melodii. Daca vine in Timisoara, ma duc la concert cu pancarta scris mare "canta Placebo-Meds".
Razvan Crivaci - Meds
Am ramas foarte placut surprinsa sa gasesc un cover Placebo facut tocmai de Razvan Crivaci. Si am fost si mai placut surprinsa cand l-am ascultat. Il stiu de mult pe Crivaci, si nu imi imaginam sa cante "dubiosenii" gen Placebo.
Prima data am auzit de el de pe o caseta de la un prieten cu CASH, trupa de rock in care a activat prin anii '80. Imi ziceam pe atunci : Uite, tipu asta se pricepe... Am fost dezamagita apoi sa il vad in concursuri gen Eurovision, Cerbul de Aur, Mamaia si compania. Desi nu puteam nega potentialul lui, parca incepuse sa intre in categoria artistilor care se agata de penibilitatile si vechiciunile celor de la TVR sa se faca remarcati. Acolo a si ramas...
Dar coverul asta mi se pare chiar bun. Pacat ca lipseste partea cu "and the sex, and the drugs, and the complications..." Era prea frumos:P
Nu i-ar strica o schimbare de stil in spiritul acestei melodii. Daca vine in Timisoara, ma duc la concert cu pancarta scris mare "canta Placebo-Meds".
Last Shadow Puppets & Alison Mosshart - Paris Summer
Acum cateva zile, mai precis pe 26 august, The Last Shadow Puppets cu Alex Turner in frunte (Arctic Monkeys) impreuna cu Alison Mosshart de la The Kills faceau un cover foarte frumos al melodiei Paris Summer, cantata original de Nancy Sinatra & Lee Hazlewood. O alegere foarte inspirata, mai ales ca evenimentul a avut loc in Paris...
28 august 2008
Sonic Youth - I Love You, Golden Blue
.
Daca nu postez melodia asta acum, simt ca o sa pocnesc:P Deci... Sonic Youth cu I Love You, Golden Blue. E melodia care mi-a rasturnat vara cu dosul in tavan:D Nu pot sa ma opresc din ascultat. Somebody stop me pliiiz :((((
Asadar, the gorgeus, hot, mesmerizing Kim Gordon! Aww...
Daca nu postez melodia asta acum, simt ca o sa pocnesc:P Deci... Sonic Youth cu I Love You, Golden Blue. E melodia care mi-a rasturnat vara cu dosul in tavan:D Nu pot sa ma opresc din ascultat. Somebody stop me pliiiz :((((
Asadar, the gorgeus, hot, mesmerizing Kim Gordon! Aww...
27 august 2008
Some of These Days
.
"Some of these daysYou'll miss me honey"
Versuri ce te duc instantaneu cu gandul la un birt intunecat cu o patroana durdulie si usuratica, la un anume oras Bouville, la un disc vechi plin de zgarieturi, si mai ales la un tip roscovan, Antoine, coplesit de singuratate si de existenta. Da... e soundtrack-ul romanului "Greata" de Sartre.
O voce duioasa de negresa si imaginea unui arab compunand o melodie intr-un apartament supraincalzit din New York i-au indreptat lui Antoine atentia catre frumusetea si intangibilitatea lumii imateriale si l-au determinat sa ia o decizie ce probabil ca i-a schimbat viata.
Pe tot parcursul romanului m-am intreabat daca melodia exista cu adevarat, si care ar fi negresa cu voce duioasa care care ar fi cantat-o. Ei... am aflat.
Some of These Days a fost scrisa de Shelton Brooks , in 1910, cantata pentru prima data de Sophie Tucker in 1911.
Alte interpretari celebre: Louis Armstrong, Bing Crosby, Ella Fitzgerald, Cab Calloway.
Despre care negresa vorbea Sartre nu stiu, dar mie imi suna foarte bine versiunea lui Ella Fitzgerald.
14 august 2008
Mystery Jets
.
E vara si in aer pluteste mult optimism. Si ce poate fi mai misto decat sa te trezesti pe ultimul album Mystery Jets, sa iti faci programul de aerobic, sa mananci un mic dejun hyper-gustos, si apoi sa tragi o raita cu pretinii la strand, topaind pe drum cu castile in urechi...
Mystery Jets, trupa londoneza infiintata prin jurul anului 2005, se invart in jurul indie-rock, pop, post punk revival. Au deja 3 albume, cel mai recent se numindu-se Twenty One [2008] , fiind clasat binisor in topurile din UK. Au si o colaborare cu Laura Marling, Young Love. Baietii se mai mandresc si cu organizarea in 2006 a unui tribute-show destinat lui Syd Barrett, una dintre cele mai puternice influente artistice ale lor.
Si daca va intrebati cum ar fi aratat Robert Smith in anii '80 in tinuta disco, puteti incerca cel mai recent videoclip al lor, 2 Doors Down. What a cute song...
E vara si in aer pluteste mult optimism. Si ce poate fi mai misto decat sa te trezesti pe ultimul album Mystery Jets, sa iti faci programul de aerobic, sa mananci un mic dejun hyper-gustos, si apoi sa tragi o raita cu pretinii la strand, topaind pe drum cu castile in urechi...
Mystery Jets, trupa londoneza infiintata prin jurul anului 2005, se invart in jurul indie-rock, pop, post punk revival. Au deja 3 albume, cel mai recent se numindu-se Twenty One [2008] , fiind clasat binisor in topurile din UK. Au si o colaborare cu Laura Marling, Young Love. Baietii se mai mandresc si cu organizarea in 2006 a unui tribute-show destinat lui Syd Barrett, una dintre cele mai puternice influente artistice ale lor.
Si daca va intrebati cum ar fi aratat Robert Smith in anii '80 in tinuta disco, puteti incerca cel mai recent videoclip al lor, 2 Doors Down. What a cute song...
11 august 2008
Placebo si noul tobar
.
Mare veste mare!!! Placebo au din nou tobar... pe Steve. Nu Steve Hewitt de data aceasta, ci Steve Forrest, fost component al trupei Evaline.
Baietii se pregatesc de zor pentru noul album. Au intrat in studio undeva in Torronto, Canada, impreuna cu noua lor achizitie. Producator pentru cel de-al saselea album va fi David Bottrill (cunoscut pentru colaborari cu Tool, Silverchair, dEUS). Din cate am auzit, albumul va avea o tenta rock in spiritul PJ Harvey si My Bloody Valentine.
Pana acum suna nemaipomenit! Sa vedem ce o sa iasa...
Mare veste mare!!! Placebo au din nou tobar... pe Steve. Nu Steve Hewitt de data aceasta, ci Steve Forrest, fost component al trupei Evaline.
Baietii se pregatesc de zor pentru noul album. Au intrat in studio undeva in Torronto, Canada, impreuna cu noua lor achizitie. Producator pentru cel de-al saselea album va fi David Bottrill (cunoscut pentru colaborari cu Tool, Silverchair, dEUS). Din cate am auzit, albumul va avea o tenta rock in spiritul PJ Harvey si My Bloody Valentine.
Pana acum suna nemaipomenit! Sa vedem ce o sa iasa...
Dana Nalbaru - openminded cu caru
.
Cum sunt in vacanta, mai trag cu ochiul si pe la tv, ma uit si la MTV, si... ce sa vad? Noul clip al Danei Nalbaru (ex Hi-Q), "Tu". M-a lasat cu gura cascata. Cred ca e cel mai indraznet clip facut in Romania vreodata. Banuiesc ca are si o tenta de protest impotriva homofobiei, rasismului si a altor tipuri de discriminari culturale, sociale, etc. Superba idee, suberb clip!
In sfarsit incepem sa avem si pe la noi artisti cu mintea deschisa, cu spirit liber. Imi place foarte mult de ea in ultima vreme: imi place ca s-a tuns, imi place ca a renuntat la colaborarea cu casa de discuri, imi place ca nu ii e teama sa fie ea, imi place spiritul independent si plin de initiativa. Muzica ei nu a reusit inca sa ma atinga, dar ramane de vazut cum se va descurca in viitor.
Si ca tot am ajuns la capitolul muzica, ii puteti asculta si descarca noul album de pe parfum.apropo.ro
In concluzie: Bravo, Dana, si la mai multe idei indraznete!
.
Cum sunt in vacanta, mai trag cu ochiul si pe la tv, ma uit si la MTV, si... ce sa vad? Noul clip al Danei Nalbaru (ex Hi-Q), "Tu". M-a lasat cu gura cascata. Cred ca e cel mai indraznet clip facut in Romania vreodata. Banuiesc ca are si o tenta de protest impotriva homofobiei, rasismului si a altor tipuri de discriminari culturale, sociale, etc. Superba idee, suberb clip!
In sfarsit incepem sa avem si pe la noi artisti cu mintea deschisa, cu spirit liber. Imi place foarte mult de ea in ultima vreme: imi place ca s-a tuns, imi place ca a renuntat la colaborarea cu casa de discuri, imi place ca nu ii e teama sa fie ea, imi place spiritul independent si plin de initiativa. Muzica ei nu a reusit inca sa ma atinga, dar ramane de vazut cum se va descurca in viitor.
Si ca tot am ajuns la capitolul muzica, ii puteti asculta si descarca noul album de pe parfum.apropo.ro
In concluzie: Bravo, Dana, si la mai multe idei indraznete!
.
24 iulie 2008
Not at My Blog [in vacanta]
Am cam tras chiulul la bloguiala in ultima vreme pentru ca... in sfarsit sunt IN VACANTA!!! Cred ca cea mai asteptata vacanta din viata mea:P (probabil si ultima:(( ) M-am retras in barlogul meu de la munte, timp de bloguiala si chef as avea, dar... lipseste elementul cheie: netul. Si fara net... nici iarba nu creste. Asa ca, pana prin septembrie/octombrie o sa trec mai rar pe aici. Deci, o vara bestiala tuturor, iubire multa, si... visare cat cuprinde. Ne vedem la toamna cu forte proaspete! Tye!
10 iulie 2008
Black Moth Super Rainbow
.
O trupa experimentala din Pittsburg, Pennsylvania. Muzica lor consta intr-un mix de psychedelic, folk, electronica si pop. Soundul lor special este construit prin instrumente analogice incluzand vocoder, piane Rhodes si Novatron.
Trupa exista din 2000 sub numele de satanstompingcaterpillars, schimbadu-si-l ulterior in 2003 in Black Moth Super Rainbow.
Au pana acum 3 albume de studio: Falling Through a Field (2003), Start a People (2004), Dandelion Gum (2007) si 2 EP-uri: Lost, Picking Flowers in the Woods (2006), Drippers (2008).
Alte activitati notabile ar fi colaborarea foarte simpatica cu The Octopus Project si prezenta ca opening-act pentru Flaming Lips in 2007.
Sunt o trupa cu un sound putin mai greu de digerat, dar foarte interesant. Merita ascultata zic eu.
Black Moth Super Rainbow - Forever Heavy
Myspace: blackmothsuperrainbow
Site oficial: http://www.blackmothsuperrainbow.com/
O trupa experimentala din Pittsburg, Pennsylvania. Muzica lor consta intr-un mix de psychedelic, folk, electronica si pop. Soundul lor special este construit prin instrumente analogice incluzand vocoder, piane Rhodes si Novatron.
Trupa exista din 2000 sub numele de satanstompingcaterpillars, schimbadu-si-l ulterior in 2003 in Black Moth Super Rainbow.
Au pana acum 3 albume de studio: Falling Through a Field (2003), Start a People (2004), Dandelion Gum (2007) si 2 EP-uri: Lost, Picking Flowers in the Woods (2006), Drippers (2008).
Alte activitati notabile ar fi colaborarea foarte simpatica cu The Octopus Project si prezenta ca opening-act pentru Flaming Lips in 2007.
Sunt o trupa cu un sound putin mai greu de digerat, dar foarte interesant. Merita ascultata zic eu.
Black Moth Super Rainbow - Forever Heavy
Myspace: blackmothsuperrainbow
Site oficial: http://www.blackmothsuperrainbow.com/
6 iulie 2008
The Hours
.
Sa privesti viata in fata, sa o cunosti asa cum e... Oare cat de departe trebuie sa iti privesti viata ca sa o cunosti asa cum e? Suntem prea aproape de viata pentru a-i analiza valoarea si semnificatia. Suntem invaluiti de vise, de sperante (de multe ori desarte), de iluzii, suntem cuprinsi de ardoare, de nerabdare si cateodata ne simtim si nemuritori.
Sa fugi de viata, sa te ascunzi de ea, sa o diseci... dar sa n-o parasesti, sa revii. Sa revii mereu... Sa lupti din nou... si sa castigi.
.
"sa privesti viata in fata...
intotdeauna...sa privesti viata in fata...
si sa o cunosti...asa cum este...
si in final sa o cunosti...
si sa o iubesti...pentru ceea ce este...
si apoi...
sa o parasesti."
(The Hours)
intotdeauna...sa privesti viata in fata...
si sa o cunosti...asa cum este...
si in final sa o cunosti...
si sa o iubesti...pentru ceea ce este...
si apoi...
sa o parasesti."
(The Hours)
Sa privesti viata in fata, sa o cunosti asa cum e... Oare cat de departe trebuie sa iti privesti viata ca sa o cunosti asa cum e? Suntem prea aproape de viata pentru a-i analiza valoarea si semnificatia. Suntem invaluiti de vise, de sperante (de multe ori desarte), de iluzii, suntem cuprinsi de ardoare, de nerabdare si cateodata ne simtim si nemuritori.
Sa fugi de viata, sa te ascunzi de ea, sa o diseci... dar sa n-o parasesti, sa revii. Sa revii mereu... Sa lupti din nou... si sa castigi.
.
5 iulie 2008
Sonic Youth - Silver Rocket
.
Am cam tras chiulul la bloguit lately. I'm back... Si ce sa postez, apoi... unul dintre clipurile mele favorite Sonic Youth. Daps... puteti vedea puterea Sonic Youth la maxim. Prima data cand am vazut clipu asta i was like: "Moama, da ce tare! Vin astia la TV si se apuca sa se ia la branci cu chitarile pe scena!!! Jeez, ce sunete scot... sigur nu sunt extrateresti?" Sincer, mi-e cam mila de saracele chitari la cat le chinuie acolo, dar ce iese... :X Enjoy!
Am cam tras chiulul la bloguit lately. I'm back... Si ce sa postez, apoi... unul dintre clipurile mele favorite Sonic Youth. Daps... puteti vedea puterea Sonic Youth la maxim. Prima data cand am vazut clipu asta i was like: "Moama, da ce tare! Vin astia la TV si se apuca sa se ia la branci cu chitarile pe scena!!! Jeez, ce sunete scot... sigur nu sunt extrateresti?" Sincer, mi-e cam mila de saracele chitari la cat le chinuie acolo, dar ce iese... :X Enjoy!
20 iunie 2008
Patti Smith - I Was Working Real Hard
.
Mai am juma de ora si tre sa plec la examen, si eu stau si postez pe blog. Cine o zis ca as fi intreaga la minte? :P Well, voiam neaparat sa postez melodia asta. I'm really into it right now. O cant de ieri in disperare. Si stiu sigur ca atunci cand o sa vin de la examen n-o sa mai am chef sa o postez. So... here we gooo!
"I was working real hard
To show the world what I could do..."
Totusi ma intreb de ce s-o fi vopsit blonda? Arata ca un tembel din Twisted Sister...:D
Patti Smith - I Was Working Real Hard
Mai am juma de ora si tre sa plec la examen, si eu stau si postez pe blog. Cine o zis ca as fi intreaga la minte? :P Well, voiam neaparat sa postez melodia asta. I'm really into it right now. O cant de ieri in disperare. Si stiu sigur ca atunci cand o sa vin de la examen n-o sa mai am chef sa o postez. So... here we gooo!
"I was working real hard
To show the world what I could do..."
Totusi ma intreb de ce s-o fi vopsit blonda? Arata ca un tembel din Twisted Sister...:D
Patti Smith - I Was Working Real Hard
18 iunie 2008
Rabdare
.
.
si astepti noaptea
sa vina
sa treaca
incet...
cat mai incet.
sa aluneci
pe praf de vise
in cantece vechi
in carti uitate
pe carari fara destin.
sa te asemui cu vara
cu vantul cald
si parfumat
ce-ti strabate parul
alunga fumul
si aprinde rosul
ce se ridica printre foi.
sa adoarma din nou ceasul
si s-asculte
sensul vremii
si-al gandurilor noastre
ascunse de lumina
si de noi.
si dimineata
sa intarzie...
sa uite sa coboare
si noi sa stam
la fel de rabdnici
ca zilele de joi.
Mogwai - Cody
.
.
si astepti noaptea
sa vina
sa treaca
incet...
cat mai incet.
sa aluneci
pe praf de vise
in cantece vechi
in carti uitate
pe carari fara destin.
sa te asemui cu vara
cu vantul cald
si parfumat
ce-ti strabate parul
alunga fumul
si aprinde rosul
ce se ridica printre foi.
sa adoarma din nou ceasul
si s-asculte
sensul vremii
si-al gandurilor noastre
ascunse de lumina
si de noi.
si dimineata
sa intarzie...
sa uite sa coboare
si noi sa stam
la fel de rabdnici
ca zilele de joi.
Mogwai - Cody
.
17 iunie 2008
The MOOoD @ RadioLynx
.
Dupa interviul de pe Radio Lynx de aseara am ramas usor dezamagita... Baietilor incepe sa li se urce succesul la cap, incep sa aiba aere de vedete. Spun cu parere de rau, ca abia asteptam sa se termine interviul, pt ca nu mai rezistam sa le ascult flecarelile mistocarite. Sa ai doua ore la dispozitie sa iti promovezi trupa, si tu sa stai sa bei bere, sa te hlinzesti ca la birtul de la coltul strazii, si eventual sa mai raspunzi la ce te intreaba "ala de la radio".
Poate ar trebui sa ia mai in serios treaba pe care o au de facut, si sa nu se imbete aiurea cu succesul pe care incep sa il aiba. Drumul pana la Reading e lung si plin de gropi...
Nu vreau sa mai continui cu critica, deci... sa trecem la lucrurile mai importante.
Ce am aflat din interviu: ca au scos un demo, pe care l-am ascultat in premiera, ca vor canta la B'estfest, ca vor canta in curand in deschidere la o trupa destul de mare de prin afara (vom afla in curand care), ca impart sala de repetitii cu cei de la Blister Blue, ca Hey apare deja intr-o reclama la Samsung, ca i-au ajutat mult OCS la inregistrarea demo-ului, ca sunt sub aripa E-magic, ca au ceva piese noi, si... cam atat imi aduc aminte.
Demo-ul nu m-a dat pe spate. Are 4 melodii: Hey, 2 Times, Back to the shop si The Sin. Piesele vor aparea in curand pe pagina lor de myspace. Per total demo-ul are o tenta usor comerciala. Suna mai mult a teen brit-pop. Eu prefer sound-ul lor live, putin mai crud, mai punk.
In fine... sper sa isi revina baietii, si asta sa fie doar o pasa proasta. Ca de nu, doar ei au de pierdut...
Later edit: interviul in varianta audio (incomplet)
.
16 iunie 2008
Tatal Nostru Placebist
Hiki, whiki, time for fun... M-am saturat sa scriu chestii serioase. Wtf... incep sa-mi devin insuportabila. I hate this... De unde atata seriozitate? Mai las-o tantiii!:P
Nah, ok, the shit with this. Gasisem o chestie placeboholica super faina zilele astea. Umm... un Tatal Nostru Placebist. Scris de sf lullaby.
Brian Molko care esti la Londra
sfinteasca-se muzica ta
vii fie turneele tale
faca-se un concert in Romania
precum se face pe intreg pamantul
Placebo cel de toate zilele
da-ni-l noua astazi
si ne iarta noua pirateria noastra
precum si noi ii iertam pe cei ce nu iti asculta muzica
si nu ne duce pe noi spre manele
si ne izbaveste de Fred Durst
amin
O sa urmeze si un Crez Placebist in curand... Pentru sugestii, completari, injuraturi, etc, mergeti la comentarii:D Nah, buh bye:D
.
14 iunie 2008
Blue Velvet (1986)
Saw a movie, but what a movie... Whoa!!
E genul de film dupa care ramai cateva zile cu o stare foarte ciudata... Nu stiu inca sa zic daca mi-a placut sau nu. Un film putin ciudat, socant, incomod, incitant, senzual. Hmm...
Are o aroma noir, dulce-amaruie, o debilitate molipsitoare.
O ureche gasita pe un camp, un orasel care o ascunde o lume interlopa foarte pestrita, o investigatie hazardata dusa de doi pusti, o cantareata misterioasa dezechilibrata emotional, un mafiot pshihopat, o cafteala pe strada afisata in paralel cu o prostituata dansand lasciv pe o masina luxoasa pe o melodie curios de romantica, babe tacticoase laolalta cu mafioti, idile amoroase, voyeurism, o femme fatale si o blonda angelica, urmariri, pac-pac...
Un film al contrastelor puternice, al alternantelor captivante de bestialitate si suavitate, de violenta si senzualitate, de dementa si luciditate, al lumilor discrepante, al personajelor marcante.
Nu e chiar genul de film la care m-as uita intr-o seara linistita, nici in una agitata. E un thriller, si eu urasc thrillerele, dar pe asta nu. Nici nu-l iubesc. E ciudat... Nu e un film prost deloc, nici un clasic... e mai mult un film cult. Trebuie sa il vad din nou...
Director, Writer: David Lynch
Cast: Isabella Rossellini, Kyle MacLachlan, Dennis Hopper
IMDB: tt0090756
BLUE VELVET - Bobby Vinton
11 iunie 2008
Siouxsie and The Banshees - Hall of Mirrors
Un cover a celor de la Siouxsie & The Banshees la Hall of Mirrors de la Kraftwerk. Mie, sincer imi place mai mult decat originalul, parca are mai multa fluiditate... Melodia se gaseste pe albumul Through the Looking Glass (*) din 1987, album de coveruri, unde se mai pot gasi si Strange Fruit a lui Billie Holiday, The Passenger a lui Iggy Pop, You're Lost Little Girl de la The Doors, si... multe altele.
Siouxsie & The Banshees a fost o formatie britanica infiintata in 1976, una din trupele cele mai importante din miscarea post-punk. Mai tarziu si-au schimbat stilul in gothic rock. Ca si fapt divers, in trupa a fost membru si Robert Smith (actual solist The Cure), in rolul de chitarist.
Siouxsie and the Banshees - Hall of Mirrors
9 iunie 2008
Aberatii de seara
.
Inca o zi de stat cu moaca in monitor... Mrrr!! Ies pe balcon... racoare cu miros de oras incalzit. E apus, a mai trecut o zi. Soarele incendiaza geamul unei cladiri de vis-a-vis, si cerul... Cerul... Ce culoare are cerul la apus? Incerc sa ignor texturile, formele, sa vad doar culori. Hmm... poi... ceva de la liliachiu-gri, mergand spre aqua-gri deschis, si apoi spre albastru marin fad cu gri. Well, not quite... Cred ca o las pe alta data. E si cam innorat... n-are rost. Poate ca nu ma uit in partea buna a cerului? :D Bineinteles... doar am balconul spre sud. Duh!
Voci de copii se aud de jos. Vine un miros de flori de tei putrezite... O fi plouat azi? "Mama, o plouat azi?" Cica nu... Prajitura cu dulce-amara cu cirese-visine. In sfarsit prajituri de casa:D Yum! Macar atat bun pe ziua de azi.
"Auzi, mama, da serios iti place Joy Division?", "Da, mama, da ce au? Canta frumos.", "Nu se poate... Cum dracu?", "Canta frumos, serios vorbesc, au asa o atmosfera...". In gandul meu: "Jeez, ce mama cool am..." :D
Ok, ma intorc la arhitecturile mele software. Cica ii prea lunga pauza asta... Bine ca mai are cineva grija de mine din cand in cand. Vad iar monitorul supraincalzit si modemul pe care as putea coace un ou. "Fisierul Roxy Music - Bryan Ferry Discography s-a terminat de descarcat", "Your virus signature database has successfully uploaded to version 3614". Da... cui naiba i-ar pasa?
Underworld - Cups.mp3
Joy Division - She's Lost Control
Inca o zi de stat cu moaca in monitor... Mrrr!! Ies pe balcon... racoare cu miros de oras incalzit. E apus, a mai trecut o zi. Soarele incendiaza geamul unei cladiri de vis-a-vis, si cerul... Cerul... Ce culoare are cerul la apus? Incerc sa ignor texturile, formele, sa vad doar culori. Hmm... poi... ceva de la liliachiu-gri, mergand spre aqua-gri deschis, si apoi spre albastru marin fad cu gri. Well, not quite... Cred ca o las pe alta data. E si cam innorat... n-are rost. Poate ca nu ma uit in partea buna a cerului? :D Bineinteles... doar am balconul spre sud. Duh!
Voci de copii se aud de jos. Vine un miros de flori de tei putrezite... O fi plouat azi? "Mama, o plouat azi?" Cica nu... Prajitura cu dulce-amara cu cirese-visine. In sfarsit prajituri de casa:D Yum! Macar atat bun pe ziua de azi.
"Auzi, mama, da serios iti place Joy Division?", "Da, mama, da ce au? Canta frumos.", "Nu se poate... Cum dracu?", "Canta frumos, serios vorbesc, au asa o atmosfera...". In gandul meu: "Jeez, ce mama cool am..." :D
Ok, ma intorc la arhitecturile mele software. Cica ii prea lunga pauza asta... Bine ca mai are cineva grija de mine din cand in cand. Vad iar monitorul supraincalzit si modemul pe care as putea coace un ou. "Fisierul Roxy Music - Bryan Ferry Discography s-a terminat de descarcat", "Your virus signature database has successfully uploaded to version 3614". Da... cui naiba i-ar pasa?
Underworld - Cups.mp3
Joy Division - She's Lost Control
31 mai 2008
John and Jehn
Alta trupa nou rasarita... pe meleaguri frantuzesti, dar mutata la Londra, pt a intra mai bine in painea muzicala. Prima data am auzit de ei intr-un oarecare interviu, cu un "oarecare" tobosar, Robert Schultzberg. Si de curand am citit un articol despre ei pe CatharticMedia, si mi-am dat seama ca ii pusesem intr-un cotlon prafuit, si uitasem de ei, si asta in principal din cauza lipsei acute de informatii despre ei (nici macar pagina pe wikipedia nu au). Intre timp, au scos si albumul lor de debut, care se cheama tot John and Jehn. Il aveti mai jos.
Albumul suna destul de interesant. Mai intunecat decat Sonic Youth, mai optimist ca Joy Division, condimentat putin cu The Doors. Duo-ul a fost mult comparat cu The Kills, desi nu suna deloc asemanator (probabil pentru acelasi motiv pentru care si The Kills au fost comparati la randul lor cu The White Stripes cand s-au lansat). Au deja un videoclip la piesa 20L07, clip care pe mine m-a impresionat intr-un mod foarte placut.
Sunt o trupa foarte simpatica. Probabil ca deja v-ati dat seama ca am o slabiciune pentru duo-uri. Well, ascultati-i ca merita.
Piese de ciulit urechile: Fear Fear Fear, Love Me, 20L07, 1 2 3
MySpace: http://www.myspace.com/johnjehn
John and Jehn - John and Jehn [2008]
.
25 mai 2008
Today la Powerplay :: The Cure - Lovesong
.
Mi-e frica sa spun ceva despre melodia asta sa nu ii stric farmecul.
O sa spun doar ca a fost scrisa de catre Robert Smith drept cadou de nunta pentru logodnica sa. Ce romantic...
Mi-e frica sa spun ceva despre melodia asta sa nu ii stric farmecul.
O sa spun doar ca a fost scrisa de catre Robert Smith drept cadou de nunta pentru logodnica sa. Ce romantic...
The Cure - Lovesong
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am home again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am whole again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am young again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am fun again
However far away
I will always love you
However long I stay
I will always love you
Whatever words I say
I will always love you
I will always love you
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am free again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am clean again
However far away
I will always love you
However long I stay
I will always love you
Whatever words I say
I will always love you
I will always love you
You make me feel like I am home again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am whole again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am young again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am fun again
However far away
I will always love you
However long I stay
I will always love you
Whatever words I say
I will always love you
I will always love you
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am free again
Whenever I’m alone with you
You make me feel like I am clean again
However far away
I will always love you
However long I stay
I will always love you
Whatever words I say
I will always love you
I will always love you
23 mai 2008
The Kills - Last Day of Magic
.
Nou videoclip de la The Kills la piesa mea favorita de pe Midnight Boom, Last Day of Magic. Awww!!
Niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca trupa asta... Da ce clip! Imi aduce un pic aminte de Fight Club, cotonogeala de placere:D Violenta intre un barbat si o femeie nu m-a incantat nicicand, dar la The Kills... e altfel: agresivitatea e pur si simplu ceva intrinsec. Nu mi-as putea imagina The Kills fara agresivitatea si tensiunea aceea subtila de pe scena, fara energia care curge aproape vizibil intre cei doi. They were like... ment for each other. Sunt cel mai tare si fierbinte duo pe care l-am vazut ever.
Last Day of Magic va fi lansat ca single pe 16 iunie, si artwork-ul va fi, din cate am inteles eu, selectat din postcard-uri uploadate de catre fani pe site-ul oficial. Deci, cei interesati... go for it!
"My little tornado, My little hurricano, Last day of magic... Where are you?"
Nou videoclip de la The Kills la piesa mea favorita de pe Midnight Boom, Last Day of Magic. Awww!!
Niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca trupa asta... Da ce clip! Imi aduce un pic aminte de Fight Club, cotonogeala de placere:D Violenta intre un barbat si o femeie nu m-a incantat nicicand, dar la The Kills... e altfel: agresivitatea e pur si simplu ceva intrinsec. Nu mi-as putea imagina The Kills fara agresivitatea si tensiunea aceea subtila de pe scena, fara energia care curge aproape vizibil intre cei doi. They were like... ment for each other. Sunt cel mai tare si fierbinte duo pe care l-am vazut ever.
Last Day of Magic va fi lansat ca single pe 16 iunie, si artwork-ul va fi, din cate am inteles eu, selectat din postcard-uri uploadate de catre fani pe site-ul oficial. Deci, cei interesati... go for it!
"My little tornado, My little hurricano, Last day of magic... Where are you?"
19 mai 2008
Alexandru Andries
Ieri m-am gasit rasfoind prin paginile muzicii romanesti. Cautam ceva... nu stiu exact ce. Ceva sa ma surprinda. Recunosc ca nu am dat multa vreme atentie muzicii romanesti. Primul motiv ar fi ca 90% din ea reprezinta o copie foarte prost lucrata a ceea ce se face in afara. Al doilea nu-mi vine in minte, dar se invarte tot pe acolo...
In fine, si asa am dat peste un nume, foarte cunoscut de altfel: Alexandru Andries. Recunosc ca in afara de Cea mai frumoasa zi nu imi sunau prea cunoscut alte melodii. Dupa ceva auditii... hmm, parca avea o usoara aroma de jazzy Leonard Cohen, mai ales pe melodia Cantecul Zero, in care versurile "e bine, nu e bine", "te vreau, nu te vreau" m-a dus foarte rapid cu gandul la "i need you, i don't need you" din Chelsea Hotel #2 al domnului Cohen. Cum ziceam... romanului ii sade bine copiatul.
Oricum, muzica domnului Andries m-a facut macar sa vreau sa mai ascult, sa vreau sa inteleg mai mult din ea, pentru ca, intr-adevar nu suna deloc rau, si are versuri destul de tricky, inteligente. Are putin o tenta repetitiva in liniile melodice, dar banuiesc ca e de inteles ca atunci cand scoti 3 albume pe an (ma minunez fantastic, pentru ca altora le ia cam 3 ani sa faca un singur album) sa nu fie selectia prea drastica la capitolul "ce melodii punem pe album". Deci, mai apar si rebuturi, inevitabil.
Am ramas putin surprinsa cand am aflat ca domnul Andries a facut Facultatea de Arhitectura "Ion Mincu", unde a fost si profesor universitar o perioada. Un "inginer-artist" sa zic asa. Tot respectul.
Ok, si sa nu mai lungim treaba (de cand n-am mai scris un post asa de lung:D) va las cu Cea mai frumoasa zi, o piesa careia in sfarsit am ajuns sa ii gasesc intelesul. Am o vaga idee ca ar fi despre infidelitate. Foarte bine scris, domnu Andries!
15 mai 2008
Nat King Cole - Nature Boy
"The greatest thing you'll ever learn is just to love and be loved in return" Ce frumos...
Cantecul a fost scris de Eden Ahbez in 1947, si popularizat apoi intens de Nat King Cole.
Printre alte interpretari celebre se numara: Frank Sinatra, Ella Fitzgerald & Joe Pass, John Coltrane, Sarah Vaughan, George Benson, David Bowie, Miles Davis, Big Star, James Brown, Marvin Gaye.
And now... enjoy a great song!
Cantecul a fost scris de Eden Ahbez in 1947, si popularizat apoi intens de Nat King Cole.
Printre alte interpretari celebre se numara: Frank Sinatra, Ella Fitzgerald & Joe Pass, John Coltrane, Sarah Vaughan, George Benson, David Bowie, Miles Davis, Big Star, James Brown, Marvin Gaye.
And now... enjoy a great song!
Optimism
crave for love, my child...
that day will come
without a warning
will raise no flag
will call no sirene
and will pass just as it came
will leave no trace
no scars
and the days will be just like before
will feel no pain
will play no game
will leave you barren
as you always were
forever...
that day will come
without a warning
will raise no flag
will call no sirene
and will pass just as it came
will leave no trace
no scars
and the days will be just like before
will feel no pain
will play no game
will leave you barren
as you always were
forever...
12 mai 2008
Powerpack News vol. 1
S-a terminat si vacanta, si sarbatorile... S-au adunat ceva idei de articole. Scoala, stress, examene, magarii... nu-i timp de scris pe blog. Deci, calup de articole f pe scurt:
Band of Susans
Trupa de noise-rock, de prin '86. Fac parte din acelasi curent no-wave newyork-ez din care au rasarit si Sonic Youth, The Swans, Glenn Branca. Suna pretty hot. Au 3 Susan's in trupa, deci, de aici si numele. Dau putin si in shoegaze-ul timpuriu. Check them on Myspace.
Hotel Persona feat. Brian Molko - Modern Kids
Si-au lansat si cei de la Hotel Persona (side project-ul lui Stefan Olsdal de la Placebo) noul album, En las nubes. Nu m-a impresionat prea tare. Slabutz, as zice. Au o melodie, Modern Kids, cu Brian Molko, pe care abia am asteptat sa o ascult. Tot slabutz... :(
Vesti despre Placebo
Placebo cica vor intra in studio, in iunie, la Bruxelles, pt a inregistra noul album. Se pare ca vor imparti acelasi studio cu Indochine. Despre noul tobosar nu se stie nimic inca.
Umm... momentan nu imi mai vine nimic in cap. Revin... soon.
Band of Susans
Trupa de noise-rock, de prin '86. Fac parte din acelasi curent no-wave newyork-ez din care au rasarit si Sonic Youth, The Swans, Glenn Branca. Suna pretty hot. Au 3 Susan's in trupa, deci, de aici si numele. Dau putin si in shoegaze-ul timpuriu. Check them on Myspace.
Hotel Persona feat. Brian Molko - Modern Kids
Si-au lansat si cei de la Hotel Persona (side project-ul lui Stefan Olsdal de la Placebo) noul album, En las nubes. Nu m-a impresionat prea tare. Slabutz, as zice. Au o melodie, Modern Kids, cu Brian Molko, pe care abia am asteptat sa o ascult. Tot slabutz... :(
Vesti despre Placebo
Placebo cica vor intra in studio, in iunie, la Bruxelles, pt a inregistra noul album. Se pare ca vor imparti acelasi studio cu Indochine. Despre noul tobosar nu se stie nimic inca.
Umm... momentan nu imi mai vine nimic in cap. Revin... soon.
always.again
takes me back
to the fields where i smiled
and i cried, and i lived
and i priced
every moment
every blue book
every angry flower
infinity takes a bite of it
breaks it's teeth
choose that sign
follow that star
where will it take us?
where is nowhere?
what means duty?
it's always as easy...
freedom of choice
too much weight on our shoulders...
to the fields where i smiled
and i cried, and i lived
and i priced
every moment
every blue book
every angry flower
infinity takes a bite of it
breaks it's teeth
choose that sign
follow that star
where will it take us?
where is nowhere?
what means duty?
it's always as easy...
freedom of choice
too much weight on our shoulders...
17 aprilie 2008
Pacific UV
De cand vreau sa scriu despre trupa asta... I-am descoperit acum o luna cred. Stiam o singura melodie de la ei, Need, pe care am ascultat-o pana la saturatie. Piesa mi s-a parut atat de... wow. E ca si cum faci pluta pe o mare de sunete. Nemaipomenit!
Acum despre trupa: sunt din Portland, Oregon - USA (iar americani:D), canta ceva in genul dream-pop, post-rock, shoegaze. Au 2 albume la activ: Longplay 1 (2002) si Longplay 2 (2008). Nu foarte inventivi la capitolul nume, dar macar sunt usor de tinut minte. 1 EP: Pacific UV(2006) (de ce nu i-au zis Extendedplay1? :P).
Dupa mari rascoliri ale netului, in sfarsit am gasit Longplay 2, doamne ajuta. Albumul nu e chiar atat de heartbreaking cum ma asteptam. E mai mult un album post-rock, mai light, sa zic asa. In afara de Need, care mi se pare geniala, suna interesant si Tremolo si Orson.
As fi tare curioasa cum suna Longplay 1, numit "masterpiece" de catre Rolling Stone Magazine. Daca il gaseste cineva, sa dea un semn, cat de mic.
Myspace: myspace.com/pacificuv
My obsession: Pacific UV - Need
My discovery: Longplay2 :: part1 ~ part2
15 aprilie 2008
Casa cu ceas
ţi-ai incercat viaţa cu degetul
era fierbinte
şi aspră ca o piatră
ţi-ai pus talpa
pe drumul ce merge nicăieri
cu doua capete
ca un balaur
ce suflă gheaţă spre apus
era fierbinte
şi aspră ca o piatră
ţi-ai pus talpa
pe drumul ce merge nicăieri
cu doua capete
ca un balaur
ce suflă gheaţă spre apus
14 aprilie 2008
Winamp-on-Shuffle Quiz
Am primit o leapsa tare dragutza de la Clover. Reguli:
1.Put your music player on shuffle.
2.Press forward for each question.
3.Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4.Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
5.Tag 5 people.
1. How are you feeling today?2.Press forward for each question.
3.Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4.Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
5.Tag 5 people.
Belle & The Sebastian - The Model
(da, da... azi am alergat in parc, deci... sunt pe drumul cel bun :D)
2.Will you get far in life?
Bjork - It's oh so quiet
(it's a secret, huh?)
3. How do your friends see you?
Placebo - In the cold light of morning
(fuck, m-au prins!)
4.Will you get married?
Alpinestars - NuSEX City
(is that a no or a yes?)
5.What is your best friend’s theme?
Leonard Cohen - Bird on the wire
(we all dream to be free...)
6. What is the story of your life?
Bjork - Pluto
"Excuse me/ But I just have to/ Explode/ Explode this body/ Off me
I'll be brand new/ Brand new tomorrow/ A little bit tired/ But brand new"
7. What was high school like?
Death Cab For Cutie - Title and registration
(it wasn't that sad...)
8. How can you get ahead in life?
Yves Montand - Pour faire le portrait
(adica sa fac portrete? ok... )
9. What is the best thing about your friends?
Black Sabbath - I am going insane
(? probably...)
10. What is in store for this weekend?
Pj Harvey & John Parish - Taut
(damn freaky cool song!)
11. What song describes you?
Primal Scream - SKull X
(whouuu, that freaked me out!)
12. To describe your grandparents?
The Smiths - Panic
13. How is your life going?
Nat King Cole - This will make you laugh
(certainly...)
(certainly...)
14. What song will they play at your funeral?
PJ Harvey - Place called home
(guess it works for a funeral... Ok, done! )
15. How does the world see you?
Pink Martini - Que sera sera =))
(yeah, i dont really wanna know;P)
16. Will you have a happy life?
Placebo - One of a kind
(is that a happy life or not? :D)
17. Do people secretly lust after you?
Kent - Bianca
(yeah, baby! i love you too!)
18. How can you make yourself happy?
UNKLE - unkle main title theme
(keep on rocking? ok, somebody buy me a jag, please... :daydreaming:)
19. What should you do with your life?
Billie Holiday - Who loves you?
(love, love, love... )
(love, love, love... )
Ok, asta a iesit! Trebuie sa recunosc ca am mai facut quiz-ul asta mai demult, si a iesit mult mai funny decat acum. Dar n-am scris niciunde rezultatele:(
Vad ca acum winampul meu s-a fixat in mod curios pe PJ, Bjork si Placebo... Nu ma supar:D
13 aprilie 2008
R.E.M - Accelerate (2008)
Zilele astea, in mod curios am dat prin playlist peste REM. Si mi-am adus aminte ca nu i-am mai ascultat de ceva ani buni, cred ca mai mult de 5. Mi s-a facut dor de ei... Si mi-am adus aminte ca am citit pe blogul lui Clover ca anul asta planuiesc sa scoata un nou album. Si au scos...
TADAAAM!!
.
Albumul cel nou se numeste Accelerate, a fost lansat pe 31 martie, si ar vrea sa fie un pas inainte fata de anteriorul album, Around the Sun(2004), de care membrii trupei nu au fost deloc multumiti. De incercat, au incercat, dar de reusit... nu prea. Albumul tot nu se ridica la nivelul legendarelor din '80 - '90. Ascultabil totusi (pentru fani). Mult mai suparati fata de cum ii stiam. Chitari saturate din plin. Mi-a lasat impresia unui galop in forta spre final. Melodii rapide, scurte, in mare parte neremarcabile. In total, tot albumul dureaza 34 de minute. Nu degeaba se numeste Accelerate... Supernatural, Superserious e deja single. L-am auzit pe la radio. Suna cam comercial, tot suparat, galopat.
Melodii care mi-au sarit un pic in urechi totusi: Mr Richards, Hollow Man. Raman totusi cu speranta ca odata vor scoate ceva egalabil cu Automatic for People(1992) sau Out of Time (1991).
Eu una prefer sound-ul lor mai vechi, mai linistit, mai nostalgic, mai acustic. Nu imi place cum le sta suparati. Sa ne delectam asadar cu o melodie mai veche: It's the End of the World As We Know It (de pe "Document" - 1987).
TADAAAM!!
.
Albumul cel nou se numeste Accelerate, a fost lansat pe 31 martie, si ar vrea sa fie un pas inainte fata de anteriorul album, Around the Sun(2004), de care membrii trupei nu au fost deloc multumiti. De incercat, au incercat, dar de reusit... nu prea. Albumul tot nu se ridica la nivelul legendarelor din '80 - '90. Ascultabil totusi (pentru fani). Mult mai suparati fata de cum ii stiam. Chitari saturate din plin. Mi-a lasat impresia unui galop in forta spre final. Melodii rapide, scurte, in mare parte neremarcabile. In total, tot albumul dureaza 34 de minute. Nu degeaba se numeste Accelerate... Supernatural, Superserious e deja single. L-am auzit pe la radio. Suna cam comercial, tot suparat, galopat.
Melodii care mi-au sarit un pic in urechi totusi: Mr Richards, Hollow Man. Raman totusi cu speranta ca odata vor scoate ceva egalabil cu Automatic for People(1992) sau Out of Time (1991).
Eu una prefer sound-ul lor mai vechi, mai linistit, mai nostalgic, mai acustic. Nu imi place cum le sta suparati. Sa ne delectam asadar cu o melodie mai veche: It's the End of the World As We Know It (de pe "Document" - 1987).
11 aprilie 2008
LSD and the Search for God
LSD and the Search for God... Nu, nu e un post despre narcotice:P E vorba despre o trupa... Interesant nume si-au ales baietii, nu? In primul rand asta m-a facut sa le ascult muzica. Si am fost surprinsa intr-un mod foarte placut. Sunt un amestec de shoegaze, psychedelic si noise-rock destul de reusit. Ascunsi dupa un munte de pedale, fauresc ritmuri cate te fac sa plutesti pe un nor de distorsiuni si inflorituri ambientale ce te duc pe taramuri de Loveless à la My Bloody Valentine.
Trupa e din San Francisco, si are deocamdata un EP selftitled, cu 5 piese, urmand sa lanseze in curand si un album. In ciuda marii explozii de artisti si trupe noi, in special in Marea Britanie, parca tot americanii se misca mai productiv in domeniul indie...
[MySpace]: myspace.com/lsdandthesearchforgod
[MP3 Download]
LSD and the Search for God - Backwards
LSD and the Search for God - Starting Over
.
9 aprilie 2008
Viata cu soundtrack - part 1
Fiecare melodie iti lasa adanc scrijelit in minte franturi de viata, de vis, de speranta, de dezamagire, tristete, de euforie. De multe ori intamplari banale, dar cateodata intamplari fara de care viata ta nu ar mai fi avut acelasi curs. Fiecare melodie pastreaza momentul in care ai descoperit-o si ai inteles-o, si ti-a sarit inima si ti-ai zis: "Melodia asta am vrut s-o ascult toata viata, dar nu stiam ca exista, cine o canta, cum o cheama!" Si acel moment ramane suspendat, paralizat, si te va "bantui" multa vreme pana la urmatoarea lovitura si mai puternica de fulger.
Si se aduna, se aduna... si treptat incepi sa te gandesti ca ai putea face un soundtrack al vietii tale. Nu am ajuns inca la etapa cu pricina, dar am acumulat ceva istorie la bord in ultimul an, si m-am gandit sa o scriu undeva, in caz ca m-ar rapi maine extraterestrii, si mi-ar aplica o binevenita spalare de creier.
Si se aduna, se aduna... si treptat incepi sa te gandesti ca ai putea face un soundtrack al vietii tale. Nu am ajuns inca la etapa cu pricina, dar am acumulat ceva istorie la bord in ultimul an, si m-am gandit sa o scriu undeva, in caz ca m-ar rapi maine extraterestrii, si mi-ar aplica o binevenita spalare de creier.
Deci... albume cu istorie la bord, din ce a mai ramas la bord. Restul a rapit-o extraterestrii... sau hai sa recunosc: nu imi mai e destul de clara, saaaau: are history overflow error:P.
1.hoinarit noaptea pe strazi laturalnice
- PJ Harvey - To bring you my love
- M83 - Before the dawn heals us
- Mogwai - Cody
- The Cure - Bloodflowers
- Sonic Youth - Washing Machine
- Sonic Youth - Sonic Nurse
- (merge toata discografia SY:D)
- Placebo - Meds
- Cornershop - Handcream for a generation
- Pixies - Surfer Rosa
- The Kills - No Wow
- UNKLE - Psyence Fiction
- Jamiroquai - Synchronized
- Primal Scream - Screamadelica
- TV on the radio - return to cookie mountain
- My bloody valentine - isn't anything
- Rufus Wainwright - Poses
- Radiohead - ok computer
- Patti Smith - Horses
- The Fall - Bend Sinister
- Nick drake - pink moon
- nat king cole - best of
- billie holiday - lady sings the blues
- cesaria evora - cafe atlantico
- leonard cohen - death of a ladies man
- Raveonettes - Lust Lust Lust
- Pixies - Surfer Rosa
- The Kills - Midnight Boom
5 aprilie 2008
I know... (you love the song, but not the singer)
Am gasit un video hyper wicked. Tras de un amator. La cea mai tare melodie Placebo, la cea mai buna versiune live, la cel mai bun contrast alb-negru, cu cea mai heartbreaking lumina, cu cea mai buna calitate a sunetului. Arata ca un film din anii '50. Cred ca in curand o sa fac o vizita prin pivnita sa imi scot TV-ul alb-negru de la naftalina ;;) Chiar ma intreb daca se mai uita cineva la TV alb-negru...
Despre I Know, mai stiu ceva... Am citit ca o nou-nouta "fantastica" versiune (dupa spusele regizorului) va aparea pe coloana sonora a unui film mexican “Amor, Dolor Y Vice Versa”, care urmeaza sa fie prezentat la "Tribeca Festival" din 23 aprilie pana in 4 mai. Tot filmul cu pricina va beneficia si de Without You I'm Nothing (varianta cu David Bowie). Sper sa fie ceva de capul filmului, si sa nu trebuiasa ca ma uit pana la capat doar pentru coloana sonora:D In sfarsit o veste despre Placebo. Cat de mica o fi... Vreau albumu ala nou o data :(((
Despre I Know, mai stiu ceva... Am citit ca o nou-nouta "fantastica" versiune (dupa spusele regizorului) va aparea pe coloana sonora a unui film mexican “Amor, Dolor Y Vice Versa”, care urmeaza sa fie prezentat la "Tribeca Festival" din 23 aprilie pana in 4 mai. Tot filmul cu pricina va beneficia si de Without You I'm Nothing (varianta cu David Bowie). Sper sa fie ceva de capul filmului, si sa nu trebuiasa ca ma uit pana la capat doar pentru coloana sonora:D In sfarsit o veste despre Placebo. Cat de mica o fi... Vreau albumu ala nou o data :(((
3 aprilie 2008
Today la Powerplay :: Water Fai - Kaiyon
Who said girls can't rock? Girls can post-rock...
Grup de post-rock numai cu fete,
Japoneze din Osaka
Niste influente Mogwai, Styrofoam...
O pagina de myspace: myspace.com/waterfai
O data de relansare a primului album Girls In The White Dream: 18 aprilie
Super extra kick-ass music:
[Mp3 download] Water Fai - Kaiyon
.
Grup de post-rock numai cu fete,
Japoneze din Osaka
Niste influente Mogwai, Styrofoam...
O pagina de myspace: myspace.com/waterfai
O data de relansare a primului album Girls In The White Dream: 18 aprilie
Super extra kick-ass music:
[Mp3 download] Water Fai - Kaiyon
.
2 aprilie 2008
Himere
Desi am promis ca nu mai scriu pe blog, desi e ora 03:18AM, si maine (azi:P) am o gramada de treaba pe cap... Hmm... trebuie sa scriu ce am in cap undeva. Desi stiu ca nu va citi aproape nimeni, desi s-a dezabonat lumea de la blogul meu, desi m-a sters lumea din blogroll, macar va ramane gandul aruncat undeva in multime, sa-l culeaga cine stie...
Banuiesc ca nu ne gandim prea des la moarte, la inexistenta noastra, la cum e sa fii sa nu mai fii, decat in situatii limita, cand lovim brutal, frontal sau macar lateral cu himerele intunericului.
O conversatie pe un fotoliu, o casa veche, cu iz de naftalina, de vechi, de teama...
O zi de nastere, o meditatie catre neant...
O discutie despre operatii estetice... despre boli, despre lux, despre posesiuni si functii mari.
Ajunsesem din nou la concluzia ca nu luam nimic cu noi din lumea asta: nici tenul impecabil, nici titlurile inalte, nici colectiile de discuri... nimic. Nici chiar amintirile. Nici prieteniile de o viata. Nici cuvintele bunicii... Totul se pierde, totul dispare... Si atunci te intrebi? Ce rost mai are viata? Daca tot nu luam nimic, pentru ce sa mai adunam? Pentru ce sa ne mai ostenim creierul ? Pentru ce sa il chinuim sa dea randament, pentru ce mai avem vise inalte? Pentru ce mai vrem sa rasturnam lumea? Se vor duce toate de rapa...
Si mi-a venit un gand... Un gand himer si el, si neinsemnat. Nu e important ce luam cu noi, ci e important ce lasam in urma. Si ce putem lasa? O amintire pentru cei ce raman. Ganduri si invataturi, o istorie poate timida, poate mareata... Poate franturi de discomfort in mintea unora, poate un drum de pornire pentru altii. Sau putem lasa exact ce am adus cu noi: nimic.
Ce s-ar fi intamplat daca Newton, Lumiere, Curie, Sartre, Bell, Lennon nu s-ar fi nascut? Si ei au murit fara sa ia nimic cu ei. Si oare la ce e buna toata truda lor, daca oamenii vor continua sa dispara? Daca lumea isi continua degradarea... Degradare la care si-au adus si ei contributia. Pentru a dezvolta si continua existente carora deocamdata nu le gasim sensul si directia... Where are we heading to?
E ciudat sa vorbesti despre lucruri care iti sunt interzise cunoasterii, despre adevaruri stiute doar pe jumatate, despre lumi neumblate... Dar e macar interesant un gand catre ele.
Esenta nu sta in a gasi raspunsuri, ci in a-ti pune intrebari. Raspunsurile stau in adevar. Adevarul nu e pentru noi. Intrebarile stau in dubiu. Dubiul zace in fiecare. Deci, a-ti pune intebari, a te gasi pe tine? Cine esti tu...
Poate e cel mai aiuristic si neclar post pe care l-am dat vederii. Probabil si cel mai sincer. Si asa s-a facut 4:23...
In minte-mi zace ceatza
Fiori de dimineatza...
Banuiesc ca nu ne gandim prea des la moarte, la inexistenta noastra, la cum e sa fii sa nu mai fii, decat in situatii limita, cand lovim brutal, frontal sau macar lateral cu himerele intunericului.
O conversatie pe un fotoliu, o casa veche, cu iz de naftalina, de vechi, de teama...
O zi de nastere, o meditatie catre neant...
O discutie despre operatii estetice... despre boli, despre lux, despre posesiuni si functii mari.
Ajunsesem din nou la concluzia ca nu luam nimic cu noi din lumea asta: nici tenul impecabil, nici titlurile inalte, nici colectiile de discuri... nimic. Nici chiar amintirile. Nici prieteniile de o viata. Nici cuvintele bunicii... Totul se pierde, totul dispare... Si atunci te intrebi? Ce rost mai are viata? Daca tot nu luam nimic, pentru ce sa mai adunam? Pentru ce sa ne mai ostenim creierul ? Pentru ce sa il chinuim sa dea randament, pentru ce mai avem vise inalte? Pentru ce mai vrem sa rasturnam lumea? Se vor duce toate de rapa...
Si mi-a venit un gand... Un gand himer si el, si neinsemnat. Nu e important ce luam cu noi, ci e important ce lasam in urma. Si ce putem lasa? O amintire pentru cei ce raman. Ganduri si invataturi, o istorie poate timida, poate mareata... Poate franturi de discomfort in mintea unora, poate un drum de pornire pentru altii. Sau putem lasa exact ce am adus cu noi: nimic.
Ce s-ar fi intamplat daca Newton, Lumiere, Curie, Sartre, Bell, Lennon nu s-ar fi nascut? Si ei au murit fara sa ia nimic cu ei. Si oare la ce e buna toata truda lor, daca oamenii vor continua sa dispara? Daca lumea isi continua degradarea... Degradare la care si-au adus si ei contributia. Pentru a dezvolta si continua existente carora deocamdata nu le gasim sensul si directia... Where are we heading to?
E ciudat sa vorbesti despre lucruri care iti sunt interzise cunoasterii, despre adevaruri stiute doar pe jumatate, despre lumi neumblate... Dar e macar interesant un gand catre ele.
Esenta nu sta in a gasi raspunsuri, ci in a-ti pune intrebari. Raspunsurile stau in adevar. Adevarul nu e pentru noi. Intrebarile stau in dubiu. Dubiul zace in fiecare. Deci, a-ti pune intebari, a te gasi pe tine? Cine esti tu...
Poate e cel mai aiuristic si neclar post pe care l-am dat vederii. Probabil si cel mai sincer. Si asa s-a facut 4:23...
In minte-mi zace ceatza
Fiori de dimineatza...
24 ianuarie 2008
And i wrote, and i wrote, and then i stopped... I stopped blogging... And life was beautiful.
Dunno... just don't wanna blog anymore. Oricum, m-am apucat mai mult din curiozitate cred. De fapt, nici nu stiu de ce m-am apucat... Aveam probabil prea mult timp. Da, blogul e pentru oamenii cu timp, cu timp de pierdut, sau cu prea multe informatii pe constiinta. Sau pentru cei carora le place viata online. Sau pentru politicieni...:P
Imi aduc aminte ce bine era in anul 1: n-aveam net! Aveam timp de toate. Imi luam toate examenele (din prima), ieseam pe afara destul, vorbeam mai des cu sormea, cu parintii, cu prietenii. Netu asta tare pacatos ii. Tre sa fii mare maestru sa nu te lasi dus de val.
Azi ma hotarasem sa fie ziua fara net. Dar vad ca nu se poate:( Si atunci o sa fie ziua fara blog. De fapt ziua in care ii spun la revedere blogerimii. Da, dupa multe taraganari, am ajuns la concluzia ca blogul nu imi foloseste la nimic. E doar timp pierdut de pomana. Nu ca as scrie eu 10 posturi pe zi, dar primesti un comment, iti raspunde careva la comment, mai vezi un articol dragutz, mergi din blog in blog, si asa trec ceva ore in care nu esti deloc productiv. In timpul asta as putea poate sa vad si eu unul din zecile de filme de pe comp, sa fac ordine in marele New Folder(7) cu vreo 3000 de poze bagate la gramada peste care nici nu m-am uitat daca au iesit bine. Sau si mai productiv: sa imi mai citesc un curs, doua, sa nu ajung in sesiune cu 15 DEX-uri de invatat, sau ... SA DORM!!! (ca nici aici nu stau prea bine). Sau sa merg la jogging sa mai dau jos sarmalutzele de la Craciun, sa merg la plimbare, sa stau degeaba... Sunt atatea lucruri mai interesante decat scrisul pe blog.
Probabil ca daca ar gandi toata lumea ca mine, in scurt timp nu o sa mai avem ce citi online. Dar viata a devenit asa complicata... Imi aduc aminte de serile in fatza sobei, in casa bunicilor, cu vin fiert si povesti despre razboi si rusi. Placintele cu branza, muraturile, cartile de joc, mersul la vie, fuga la discoteca noaptea... Nu era nici internet, nici TV, nici comp, nimic. Cateodata nici curent nu era, dar era mai bine. Viata avea mai mult gust...
Ok, that's it! Ca incep sa ma razgandesc. Nush, poate oi mai scrie vreodata, cand oi avea dispozitie si timp de aruncat. Am auzit odata intr-un film o replica ce mi-a ramas in minte. O adaptez la situatia de fata, ca nu o mai stiu exact: "Leave the blog alone. Bloggers won't pay your rent!" Era din primul film al lui DeNiro. Cu mafioti. Merita vazut. Imi scapa numele momentan.
Ok, c'est tout! Au revoir mes chers!
Imi aduc aminte ce bine era in anul 1: n-aveam net! Aveam timp de toate. Imi luam toate examenele (din prima), ieseam pe afara destul, vorbeam mai des cu sormea, cu parintii, cu prietenii. Netu asta tare pacatos ii. Tre sa fii mare maestru sa nu te lasi dus de val.
Azi ma hotarasem sa fie ziua fara net. Dar vad ca nu se poate:( Si atunci o sa fie ziua fara blog. De fapt ziua in care ii spun la revedere blogerimii. Da, dupa multe taraganari, am ajuns la concluzia ca blogul nu imi foloseste la nimic. E doar timp pierdut de pomana. Nu ca as scrie eu 10 posturi pe zi, dar primesti un comment, iti raspunde careva la comment, mai vezi un articol dragutz, mergi din blog in blog, si asa trec ceva ore in care nu esti deloc productiv. In timpul asta as putea poate sa vad si eu unul din zecile de filme de pe comp, sa fac ordine in marele New Folder(7) cu vreo 3000 de poze bagate la gramada peste care nici nu m-am uitat daca au iesit bine. Sau si mai productiv: sa imi mai citesc un curs, doua, sa nu ajung in sesiune cu 15 DEX-uri de invatat, sau ... SA DORM!!! (ca nici aici nu stau prea bine). Sau sa merg la jogging sa mai dau jos sarmalutzele de la Craciun, sa merg la plimbare, sa stau degeaba... Sunt atatea lucruri mai interesante decat scrisul pe blog.
Probabil ca daca ar gandi toata lumea ca mine, in scurt timp nu o sa mai avem ce citi online. Dar viata a devenit asa complicata... Imi aduc aminte de serile in fatza sobei, in casa bunicilor, cu vin fiert si povesti despre razboi si rusi. Placintele cu branza, muraturile, cartile de joc, mersul la vie, fuga la discoteca noaptea... Nu era nici internet, nici TV, nici comp, nimic. Cateodata nici curent nu era, dar era mai bine. Viata avea mai mult gust...
Ok, that's it! Ca incep sa ma razgandesc. Nush, poate oi mai scrie vreodata, cand oi avea dispozitie si timp de aruncat. Am auzit odata intr-un film o replica ce mi-a ramas in minte. O adaptez la situatia de fata, ca nu o mai stiu exact: "Leave the blog alone. Bloggers won't pay your rent!" Era din primul film al lui DeNiro. Cu mafioti. Merita vazut. Imi scapa numele momentan.
Ok, c'est tout! Au revoir mes chers!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)